poluare

Poem filozofic pentru S

III

Mă gândesc că de aci am putea începe, aci ne-am putea găsi învestirea
într-o lume în care toate s-au făcut şi noi venim prea târziu la ospăţ.
Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne biruie din toate părţile şi în toate felurile,
şi să ne rugăm nu numai cu inima, ca măicuţele ce pomenesc la fiecare slujbă pe ofiţerul comandant vrăjmaş,
dar şi cu gândul, cu înţelesurile noastre mai liniştite, cu punerea noastră mai cumpătată
în rost a lucrurilor. Am putea să ne rugăm pentru cei ce ne dau maşini de calculat,
pentru cei ce ne învaţă să facem unităţi industriale care să funcţioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutăţile şi toate poluările, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fresenius, mulţumesc!

Ne hrănim mai cu de toate:
alimente poluate.
Eu, ca om, nu înţeleg
că tot ce seamăn culeg!
Răul singuri ni-l făcem,
cam nesocotiţi suntem,
ne băgăm rinichii-n criză
şi-ajungem la dializă.
Cu medici şi asistente
şi cu bune tratamente
viaţa ni se prelungeşte,
cineva la noi gândeşte.
Viaţa este un mister,
are sare şi piper,
să trăiesc sănătos, sper,
cu Fresenius NephroCare.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de otravă

Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce ştim c-Augustus se numea
Şi Borgia, prin caznă grea,
Pe mulţi i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numeşte poluare
Mai sunt şi "euri", la erori
Ne-mping, căci viaţa nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numeşte soacră.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlă rockerii

Urlă rockerii din boxe
Corzile până se rup
Parcă şi-au ieşit din trup
Toate carele cu noxe

Cine ştie ce tembeli
Pun la cale vreun bairam
Azvârlind cu decibeli
Care-mi bat ritmic în geam

Nu mai lucru, nu am stare
Liniştea s-a dus pe gârlă:
- Urlaţi mă' la câte-o târlă
Şi cât poate fiecare!

Tinerii aceştia trişti
Fără nici un ideal
Şi cu glasul gutural
Dintr-odată-au devenit "artişti"!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probleme Moldovei

De ce nu ma pot inceta,
A rasufla, a trai, a sta.
Noi suntemi doar ostatici,
Ca jucăria, elastici.

Cineva ne foloseşte,
Şi se face ca ne iubeşte.
Banii strica lumea noastră,
Nu aveţi grijă de ţara voastră.

Săi daţi jos pe hoţi,
Să puneţi beţe in roţi.
Hotii sa fie inchişi,
Mai bine ucişi.

Dar asta nu e tot,
Aş vrea pe vinovaţi să scot.
Cei care ne poluează,
Îi incurcă pe cei care ne tratează.

poezie de Kara (11 septembrie 2020), kara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobuzul

Zăboveşti la semafoare,
Eşti mereu aglomerat,
Ambalezi motorul tare
Şi poluezi exagerat.

Când circuli de dimineaţă
N-apuci bine s-o porneşti
Că frânează unu-n faţă
Şi iar trebuie s-opreşti.

Te mişti lent, ca melcul care
Mi-a încântat copilăria
Oamenii, cu mic cu mare,
Te-aşteaptă ca pe Mesia.

De aceea, taină adâncă,
Zău că nu-s răutăcios,
Mai iute ajungi la muncă
Dacă o porneşti pe jos.

poezie de Octavian Cocoş (24 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întreabă Pământul

Eşti trist
pentru că te-a supărat cineva?
Te înjoseşti
dacă-ţi întorci şi celălalt obraz?
Dar el???
El care călcat în picioare de noi toţi,
mutilat şi poluat de atâtea obrăznicii
cum de rezistă?
Cum de-ţi permite după ce l-ai schilodit
să te mai primească în pântec
şi după ce nu mai exişti?
Ce-ar fi să te îngropi în propria cenuşă?
Cum ar fi dacă Soarele te-ar încălzi
în funcţie de bunătatea sufletului tău?
................
Aaaaaa!
Tu eşti cetăţean Universal şi ai drepturi!
Dar eu?
Eu, Pământul care te suport zi de zi....
Ce drepturi am??????

poezie de Octavian Lupascu
Adăugat de Octavian Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de crescut ziua

Mirosul de pâine
Seara
Coborând în oraş
Înfioară existenţa
Prea poluată a clipei
De toamnă
Populată cu frunze
Care miros a moarte..
Certat de timp
Bolnav de însingurarea
Dintre noi
Am terminat să înalţ
O casă de trudă
Pe un pământ
Arat silnic
De lumină
Şi am rămas ca un mal
Nealintat de valul dorinţei
Pe care încă
Mai trec poeţii

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetă... suspendată

Stăm suspendaţi de gravitaţii
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiaţii
Fugim în Univers tenebru.

Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spaţiu...
Trăim p-o scoarţă sfârtecată
Filozofând într-un nesaţiu.

Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinaţi c-avem vreun rol.

Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinşi la Univers, de gemeni?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măştile voastre

De la geamurile pline de sudoare îmi zâmbiţi.
mă încurajaţi să merg mai departe,
să nu mă opresc la prima adiere de singurătate.
Voi, cu chipurile voastre, veţi merge cu mine,
până la primul bar, să vă fac cinste.

În parc, chipurile vesele poluează băncile.
Unul mă cheamă să iau loc,
să descopăr noi prieteni plictisiţi,
ce aşteaptă să le împrumut idei,
dar, de fapt, nu vor decât pe drumul lor să merg.

Acasă, îmi zâmbeşti din pragul uşii,
mă pui să-ţi ascult inima înnebunită,
mă iei de mână ş mă ameţeşti
cu săruturi pline de iubire.
Vrei să mă tulburi cu dragostea ta.
Privindu-te în ochi, te văd.
Îţi văd inima, şi buzele, şi iubirea.
Tot ce aştepţi e să mergem undeva noi, noi doi,

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!