Poezii despre râs, pagina 2

printre nouri
luna
priveşte eternitatea
şi râde
eu înlăcrimat
surâd şi oftez
fără motiv

Ne râde pe buze lumina zilei
şi amândoi, cu mâinile împreunate,
scriem cel mai frumos poem...

Toţi mă ucid
Şi mă muşcă de gât
Şi mereu râd...

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

De situaţie constrâns
Te face să râzi de plâns
Mai pe urmă fâs şi fâs
Te face să plângi de râs

catren de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea milenii e văduvă
Toamna aceasta nepăsătoare,
Arde frunza până-n măduvă
Şi râde necruţătoare.

Timpul-mi râde
Cu măsti de clepsidre
In gong Kabuko.

De clipele spectacol
Deasupra chipului gol,

festival de râs -
în fiecare an la
Umor la Humor

Un ochi râde, altul plânge
Inima-mi în piept se frânge
Sufletul la cer se suie
Trupul zace prins în cuie.

catren de Mihaela Banu (28 august 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu, tu eşti cel care râde
în toate dimineţile mele
mă faci să înfloresc
şi mâinile te scriu fericite...

<< < Pagina 2 >

Ţi-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre râs? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secţiunea cu Poezii despre râs, adresa este:

râs