Poezii despre relativitate, pagina 2
La margine
La margine de speranță,
Acolo, vizavi de visuri
Sunt prăpăstii și abisuri
Probabil de circumstanță
La margine de speranță,
Într-o nouă perspectivă
Valoarea-i tot mai relativă
Mă refer, ca importanță
La margine de speranță,
Retras, după jaluzele
Privesc, dorurile mele
De la minimă distanță
La margine de speranță,
Și atunci, dar și dincolo
Arta-n ultimă instanță
E apanajul lui Apolo...
poezie de David Boia (10 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Depărtări
Sunt unele depărtări
în stare duplicitară
altele în stare emoțională
existențe determinante
în spațiul eternității
inițial ele duc cât colo
în spații intergalactice
pe urmă mult mai încolo
încât cresc exponențial
și se extind accelerat
aidoma universului
enigmatic privit
prin telescoape performante
de ultimă generație
culminând metaforic
cu depărtarea dintre noi
în stare de imponderabilitate
care nu se mai termină
așa coexistă în forme relative
absolut misterioase
[...] Citește tot
poezie de David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj
Privesc cu rezerve
Departe în zare
Și iată discrepanța
Insurmontabilă
Oameni infimi
Pe o planetă pitică
Și peste tot
Universul fără margini
Și în jur nimic viu
Nici urmă de viață
Numai eter
Total relativ
Și pete de lumină
Sau nori stranii
Din praf de stele
poezie de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ca mănușa-n mâna potrivită
Ești ca mănușa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită
la dansuri grele; mușcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
și spun, de zor, că viața-i relativă.
Atârn de-un strop de ploaie și nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aș adormi, ușor, c-obrazul stâng
urcat pe dunele de voluptate,
și, draga mea, să mă accepți nătâng;
ca brațul gropii să mă iei din toate.
sonet de Ionuț Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare relativă...
tot ce-n fizica cuantică
e superpoziție
în politica romantică
e doar opoziție...
tot ce-n fizica normală
e doar gravitație
în politica orală
e numai felație
tot ce-n fizică în genere
e doar lege dură
în politică-i prelegerea
spumelor la gură...
complicată naibii logică
plus și matematică
tot mai bine-i biologică
starea mea flegmatică...
poezie de Iurie Osoianu (11 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idei
I
Cântec, deasupra cetății,
Îmbătrânire?!
Eternității i-am zis:
La muzica asta frumoasă,
Sunt lipsuri
În sângele meu.
Îngeri, deasupra cetății,
Emotive,
Despre ceva mai nou?!
Telegraf,
Telefon din sfere...
Sunt lipsuri
În sângele meu.
II
Visări de mult mocnite
De nu cumva
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vederea aceasta e relativa ochiului meu
Eheu, țipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.
Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi așezarea ta între morți.
Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ți-o atârni între țâțe.
Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding și dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
și clopotul
și l-am lăsat mut.
E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - IV
Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!
Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!
Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!
Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumuri lungi
La marginea unor cărări
Pe fiecare interfață în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporționale
Cu viața pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate
[...] Citește tot
poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre relativitate, adresa este: