Poezii despre religie și suferință, pagina 2
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, vreau sa-ți doresc
Sa te-mplinești ca și femeie,
Sa fii în felul tău firesc
A fericirii epopee.
Vreau să-ți mai urez credință
În Dumnezeu și-a Sa Iubire,
Să nu te temi de suferință,
Și să trăiești în mulțumire.
Mai vreau să fii mereu zglobie,
Să poți ispite să zdrobești,
Și tuturor cu bucurie,
Iubire să le dăruiești.
De ziua ta, vreau să-ți doresc,
Să fii în suflet ca și copilul,
Și către ce-i Dumnezeiesc
Să îți îndrepți mereu destinul.
poezie de Alina Tarlev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile cântă afară
Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinților.
Piața-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.
Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naște suferința
și o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândește prin sânge.
Se furișează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin așternuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poezie
două vene deschise picură sânge pe parchetul lustruit
prin ceața privirii veioza din colț pare o lumânare imensă
dar știu că este doar o veioză
pâlpâind galbenul orei târzii
Dumnezeu ține în mâini mirat scutecele pătate de sângele îngerilor
încearcă să mă atingă cu la început a fost cuvântul
eu îl țin crucificat la ieșirea din coastă
și știu că fără noi e un biet șomer al Creației!
de la Adam și Eva totul a fost greșit
Dumnezeu e bipolar
Dumnezeu e masochist
Dumnezeu e sadic
Dumnezeu e lamentabil
Dumnezeu nu a avut niciodată o prietenă, iubită sau amantă
Dumnezeu nu e atotputernic, are sânge rece
nu e responsabil, pentru că nu previne
afișează pe toate străzile: Iadul sau Raiul
Dumnezeule ai îmbătrânit!
nici măcar Iisus nu ai fost Tu!
nu știi cum să oprești masacrul
[...] Citește tot
poezie de Radu Chiorean (27 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!
Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...
Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...
Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...
Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemulțumire
Sunt o pasăre rănită,
Sunt poemul violat
De necititori de carte...
Sunt... De ce m-ați fi aflat?!
Am strâns în panerul vieții
Pilde și învățături...
Cine-mi mai deschide ușa
De lumină, oameni buni?!
Nu știu, ploi sunt sau sunt lacrimi?!
Nu știu, sunt altar sau rugă?!
Am căzut în suferință...
Doamne, unde-o să se-ajungă?!
Ne e dată suferința...
Îngeri spre purificare,
Dorm cu sufletul de gheață
Într-un suflet de ninsoare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută, mamă, fruntea
Sărută, mamă, fruntea
fierbinte și-asudată.
Sărutul tău alină
durerea dintr-odată.
Sărută, mamă, rana
ce ustură și doare.
Sărutul tău aduce
la toate vindecare.
Sărută, mamă, ochii
închiși de suferință.
Sărutul tău coboară
o sfântă ușurință.
Sărută, mamă, gura
ce plânge-ndurerată,
căci toată supărarea
îi trece dintr-odată.
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clișeu alb - negru
avea părul acoperit cu umbră
și părea tras din interior
venele dezgolite
sub piele
trădau o suferință
iar ochii o sufocare
toate
într-un singur loc...
dacă ar fi să mă reîntorc acolo
noaptea nu ar trece de mine
i-aș cere un alt chip după
forma și asemănarea lui Dumnezeu
și credeți-mă
moartea s-ar întoarce din drum...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta Raiului
Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărat a înviat!
Soarele se ridica zâmbind din locu-i iar
Și vântul mângâia flori albe răsărite
Din clipa în care Iisus cel plin de har
A înviat din morți. Iar fețele cernite
Se luminau deodat' cu bucurie mare
Și-n rugăciuni se cufundau smerite
Mult preamărind pe Domnul fiecare;
Luminile jucau pe fețele umbrite.
Măslinii au uitat de răni și suferință
Iar flori nemaivăzute se legănau în vânt,
Iisus a înviat după făgăduință
Și bucurie mare aduse pe pământ;
Pretutindeni vestea, în grabă, s-a aflat:
"Hristos a înviat!" "Adevărat a înviat!"
sonet de Radu Băeș din Adevărat a înviat! (2004)
Adăugat de Radu Băeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și suferință, adresa este: