Poezii despre rochii, pagina 2
* * *
să ieși din corp ca dintr-o rochie
care alunecă la picioarele tale
sufletul va învăța să paseasca
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ea strânge la piept răsăritul
să-și facă rochie de zi,
ca mai apoi să poată dansa desculță
pe trupul acelui bărbat iubit.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când luna
Când luna și femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele și întreaga mașinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârșit adevărul definitiv.
poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te iubesc fără aer
sui everestul desculță
cu luna rochie lungă pe mine
ascultând traviate din vulturii mei
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faute De Mieux
Călătorii, artă, necazuri, zambile,
Un sărut, o rochie, o rimă
Nu spun că-s hrană pentru inimă,
Ma-ajută totuși să mă petrec prin zile.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversație mondenă
m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniștit, sp-i spun "rochia ta"
(dar nu-i priveam fața, nu o vedeam) "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre
ale alcoolului îmi zgâriau fața, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (și e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci
mp târăsc către ea aș fi putut să-i spun,
dar mințeam văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
și mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc fața acum,
am să înțeleg am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. și mi-am ridicat ochii spre fața ei nemișcată.
poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Te-ai răsturnat în clime dulci
Pe cărțile de geografie,
În atmosferă-s nori naivi,
Din soluri soarele învie.
Și ca să se reverse-n tine
Cruzi afluenți te urmăresc.
Când vin ascunzi râzând la spate
Sub rochii globul pământesc.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neîntâlnire
Nu ne-am întâlnit cu tine
La inaugurarea monumentului lui Brodski,
Unde se împărțeau cireșe în cornete din ziare...
Erau acolo versuri și șampanie pe jumătate caldă,
Multe rochii, costume și pălării.
Cum puteam să te zăresc printre ele?
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilic...
O frunză de tei,
în rochiță aurie,
dansa sfioasă
pe potecile toamnei...
Un ram
a coborât grăbit
și a prins-o de braț...
poezie de Ana Iordache (12 septembrie 2021)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avort
cu brațele
cu pumnii strânși
via
o smulg din pământ.
gata îi tiparul rochiței
îi gata
îmi strigă, din pragul casei, femeia.
poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre rochii? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rochii, adresa este: