Poezii despre sfârșitul lumii, pagina 2
Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii și tine,
întreaga amintire de când eram om viu.
Averii mele brute mai grabnic dați-i foc,
vedeți că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârșitul nostru vine sfârșitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte și noroc.
Mai scriu aici ca banii găsiți prin buzunare
să-i îngropați cu mine ca semn că îi detest
și ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,
să m-așezați în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n față, cu lumea în spinare.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierul
Am văzut cu ochii mei cum puneau la cale
Înlocuirea bronzului cu fierul.
Fierul! Cumplita invenție!
E sfârșitul lumii!
Cei care-l inventară vor suferi primii
Dezastrul pricinuit de el.
Hitiții se vor crede atotputernici
Din cauza fierului lor
Vor pieri primii, simțindu-i tăișul.
Cât m-am întristat de ce-am aflat
Azi dimineată:
Că peste vechii băștinași
Au venit triburi de ciobani din părțile
Dușmanilor nostri.
S-au unit cu ei, amestecându-se.
- Atunci înseamnă că în vinele noastre
E și sângele dușmanilor noștri de moarte?!
- Asta înseamnă
Și sunt foarte, foarte trist.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste fără sfârșit (va continua...)
Printre porii albaștrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârșitul lumii...
tunete și potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau ușa
ca să nu fie ploaie
ca viața...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regenerarea prin scris
oare despărțirile
proiectează sfârșitul lumii
înlăuntrul nostru?
oare între reprimarea sentimentelor
și o sinucidere pe hârtie
există vreo diferență?
oare cuvintele dintr-o poezie
își părăsesc vreodată muza?
oare povestea noastră continuă
și după ultimul punct
pe care-l voi scrie?
oare sufletul meu
se regenerează
prin scris?
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (1 septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt?
Îti spun
dar lasă-mă să trec
de cuibul lupilor
înfometați de sânge
de caii burlaci
ce nechează căutându-și perechea
strivind comori sub copitele
potcovite în bătaia lunii
sunt
femeia tăcere
fur straiul Nemirei
la căderea zăpezilor
pentru balul de la sfârșitul lumii
sunt femeia ciudată
îmi vindec rănile
ascultând
jalea din plânsul ploii
[...] Citește tot
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine, iubito
Pentru tine, iubito, au înfrunzit toți gorunii.
Pentru tine, iubito, au înflorit toți salcâmii.
Pentru tine, iubito, zboară acum toți lăstunii,
Pentru tine, iubito, nu va fi sfârșitul lumii.
Pentru tine, iubito, pe cer stele s-au aprins,
Pentru tine, iubito, astăzi viața a învins.
poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jurăm să ne iubim pân' la sfârșitul lumii
̓S-ascunde-n telefon sau în PC iubirea?
Mesajele se prelungesc în vise?
Hazardul intra-n inimă aiurea
Și devine zbor cu aripile-ntinse?
Tu-mi ești cerul larg în plinul zbor,
Eu sunt universul tău de rouă,
Clădim din flori cununile de dor
Și le stropim cu fulgere când plouă.
Întindem poezia ca umbrelă,
Ne-ascundem în mesajele minunii
Și peregrini pe-o bombă cu nacelă
Jurăm să ne iubim pân' la sfârșitul lumii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți de luați cuvinte
Îngerii ne vor conduce
înainte de sfârșitul lumii, în hrube,
condamnați la moarte prin uitare
vom aștepta înghesuiți în placentă
lumea viitoare.
Lumina înghețată
ni se va lipi de buze, cleioasă,
bucăți de argilă spongioasă
ni se vor des-prinde de oase.
Copiii de spumă
ne vor construi din humă,
când vor bate prelung clopotele
ne vor boteza a doua oară preoții.
Oare ne vom mai aduce aminte
ce a fost mai înainte?
Veniți, veniți de luați cuvinte!
poezie de Florentin Palaghia din DIMPREUNĂ TIMPUL IAȘI
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sfârșitul lumii, adresa este: