Poezii despre testament, pagina 2
Înainte, cu testamentul căpitanului!
Prin marea bântuită de furtuni,
Nu știm de vom ajunge la liman,
Căci l-am pierdut în zori pe Căpitan
Și au pierit în valuri cei mai buni...
Dar vom plini un drum din "Testament"
Ce ni l-a scris pe foi de veșnicie,
Ca să-l predăm urmașilor, solie
Și să rămâie țării, fundament.
Ca alte generații, după noi,
Să puie pe el piatră peste piatră
Și să zidească cuibul de eroi,
Sub steagul său, prin jertfă miruit,
În care Neamul să-și găsească vatră
Și marele destin ce i-a dorit...
poezie clasică de Demetrius Leonties
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Act
Cât n-ai fost întreagă peste-al tău popor,
Țara mea străbună, zestre-ai adunat:
O mare de lacrimi, niște munți de dor,
Testament în limba noastră consemnat!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
când trupu-mi
va cade
în propria-i umbră,
nu-ți voi cere
favoruri,
și
nici
lacrimi de plumb
căzute
peste o ceară aprinsă.
O
infimă dorință,
doar
atât;
nu-i lăsa
să-mi pângărească
intimitatea,
mi-e atât de teamă.
... Să nu te scoată din mine
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
Sub cerul verii înalt și plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morții mele;
Din iarbă și rouă venit, să mă-întorc la ele.
Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată și-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Și vânătorul acasă de pe munte. "
poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriș, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament de om
Nu-ntreba muncește și fii treaz
Până când ajunge-vei la țel,
Ajutând vecinul în necaz,
Cerând ajutor în nici un fel.
Viața-i numai spumă și talaz,
Două lucruri sunt perene:
Blândețe-n al altora necaz,
Curaj în propria durere
poezie de Adam Lindsay Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul
Câmp alb. Descinde-ntrupat din funingei
un corb. Îl vezi, fetița mea, Ana?
În toamnă pe-aici se stingea aurie povestea,
țâșnea veverița, cădea castana.
Corbul își măsură pasul, scrie-n zăpadă
nou testament, sau poate o veste cerească,
pentru cineva care ar trece prin țară
și n-a uitat de tot să cetească.
Noi, oamenii, noi am uitat.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In ochi
Pași de abur picură din tavan
e liniște cu trenă de aripi
las cerul să fluture - tremur nevralgic
tors de pisică
fum și ierni cedate prin testament
zăpada e prinsă de raze de soare
și îmi crește odată cu părul
îmi intră în ochi
clipesc des și mă ustură
nu dispare
îmi prind părul cu agrafe de gheață
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi oamenii
când vremea testamentului
va alunga minutarul de pe cadran
noi, oamenii, vom fi încă aici
respirând greu și aproape fără suflare
versuri mai albe ca aburul locomotivei.
cândva poștașul bătea de două ori
iar sârma ghimpată mai despărțea
gardul vecinilor de câmpul cu maci.
problema întotdeauna este o ecuație
cu o necunoscută sau două,
viața,
Iisus răstignit pe troiță
plânge cu lacrimi de sânge
satul ce-a rămas în copilărie
parcă nu mai este nici măcar
în pietre de hotar
la marginea lumii.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
La fiecare persoană
Îi corespunde
Un numeral
Cu rol de subiect
Plus un pronume
Cu scop și predicat
Și alte atribute
Până la proxima apariție
Până la minima indulgență
Până la maxima apartenență
poezie de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre testament? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre testament, adresa este: