Poezii despre timp și trupul femeii, pagina 2
Femeie, fiecărei zile
E în simțuri tot o boare, din roz de azalee
Ce-și dăruiește fraga petalelor cărnoase
Să încălzească inimi sezoanelor geroase
Cu puful cald, molcom, de pulpe de femeie.
E tot un râu ce curge s-adape iar scânteie
Din picuri de colină ce înfiorează minți
În unison de gânduri de mame, din părinți,
Soții, surori, amante, iubitele... femeie.
E pavoazată lumea azi toată flori, alee
Peste albastre oceane, pe mări, verde în păduri,
Pe boabe de nisip din dune, munții puri
Ce în alb din piscuri scaldă, toți, trupul de femeie.
E parcă sensul vieții, amor dar și Iudee,
Poartă-i spre Paradis, ce doar cu ea descheie,
Infernul, de o pierzi, sublim de bun, Medee...
E un tot, metamorfoza ce naște ea, femeie.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire - țel de neatins
Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.
Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!
Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă c mireasmă pe trupurile ude...
Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți amintești astă vară?
Draperiile erau încă trase și lumina se furișa ca o fată virgină
Care fuge de-acasă fără nicio șansă s-o oprești din drumul ei
Se lumina, se lumina într-un fel fără judecată, fără coerență
Și cât aș fi vrut să țin piept, cât aș fi încercat cu mâna să văd
Dacă arde sau nu, m-am lipit de fruntea ta ca de-o cale ferată
La fel de inevitabil, am luat puține lucruri cu mine ca atunci
Când plec în vacanță pe nepregătite și arunc în valiză strictul necesar
Aproape fără să gândesc. Iar eu de-acum eram placată cu tine
Nu aveam nevoie de haine, farduri, bijuterii, pielea-mi strălucea
Ca în zilele când marea în bătaia soarelui parea un corp de femeie
Și tu te aruncai nebunește când într-una, când într-alta și mereu
Întrebai când ieșeai: Azi în cine am înotat?
Iar eu nu puteam să-ți redau în cuvinte lipsa oxigenului, pur și simplu
Cât aș fi căutat în dicționare nu găseam decât o marea adâncime
Sinonimă cu moartea, mă prefăceam că totul e bine și zâmbeam
Fără nicio judecată ca o fată virgină care fuge de-acasă
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corp de femeie
În primul rând, este simbolul
Eteric, diafanul, e dorința,
Apoi e material, adică ființa;
Doar Ea le poate combina, își joacă rolul.
E-n gesturi, cu mișcări unduitoare...
Cu șarmul de gheișă sau de mim
Crează vrajă, stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.
Este-o privire fatalmente adâncă...
Prin iris poți intra în făgaș de vis
Doar de-ai noroc, sau dacă îți este scris;
Poți colinda prin timp, de ieri sau... încă.
E părul lung, oricum mai lung și moale,
Ce oferă chip fragil, de bibelou...
Te poți juca cu el, de îi ești erou;
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea bărbatului care a visat foarte mult
A fost odată
o singură dată
un bărbat foarte urât
și deși era un om bun și harnic peste măsură
nicio femeie nu se apropia de el
la mai mult de un pas
după un timp
văzând că nu-și găsește jumătatea
bărbatul a plecat din sat și și-a făcut un bordei
în pădure
cât era ziua de lungă
tăia lemne
culegea fructe și plante medicinale
se ocupa cu dulgheritul și cu creșterea animalelor
iar primăvara altoia tot felul de pomi
din când în când
[...] Citește tot
poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe șoptite, de-a îndrugatelea
Iubita mea dulce și aprigă,
nu căuta dragostea, pentru că ea este dulce și aprigă,
este ca un tăiș pentru inima ta dulce și aprigă,
mai bine
curgă apă multă pe părul tău lung și pe umeri, să dea ciutura pe dinafară
când te speli cu apă rece pe tot trupul
pe boiul tău alb și viu cum este cetera frumoasă și lăcuită când doinește
uită-ți lacrimile
și lasă ploaia și apa fântânii să te spele toată.
Prea multă durere în lume,
și prea multe neputințe,
prea mult dor
fals
pentru părul tău dulce și aprig, pe care îl iubesc mult când cade pe umeri,
când se lovește de pământ
sau cel puțin așa te văd
plânsă
și
udă
nu te voi uita niciodată
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire țel de neatins
Atingerile stranii alunecă pe coapse...
Pe trupul de femeie și muză... Se desfac
În sute de sărutui, înfiorând uitarea
Când simți doar din privire, ah, cât de mult te plac.
Le simți înfiorarea... eternitatea-n gânduri,
Devine o secundă... Mai cere-mi un sărut!
Sunt însetat de vrajă și trupul meu asudă...
Aș vrea întreaga viață s-o iau de la-nceput!
Pe sânii existenței mi-alunecă privirea...
Trandafirie umbră, în patimă se-ascunde...
Mi-aluneci lin în brațe, se scutură salcâmii
Și plouă cu mireasmă pe trupurile ude...
Alunecă pe sânii de rozalii poeme,
Pe coapsele-n mișcare, un braț și încă unul...
De secetoase patimi e plină-ntreaga zare
Și-ți tremură de doruri și-nsingurare sânul.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre timp și trupul femeii, adresa este: