Poezii despre vulcani, pagina 2
Eseu
Dacă dorești să fiu un vârf
Nu mă opri să lupt cu munții.
Dacă dorești să fiu un fluviu
Va trebui să spintec marea...
Dar, spune, tu ce vrei să fiu?
Căci eu vulcan, și crivăț, și iubire sunt.
poezie de Bebică Ghiță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel nebun
Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuș al vântului meu?
Cândva?
Puțin spre deloc?
Sau...
He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
și dintr-un spațiu
dispărute demult!
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Magma fierbinte-a vulcanului
Depășește zona-nchipuirii,
În rostogolirea-n pat
Își jură dragoste mirii.
Idealul e-o veșnicie?
Spuma devine piatra ponce,
Dulcegăria de-o noapte
Se scrie cu sânge duios!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta-i cât clipa, subțire și în dungă,
Chiar și așa, vulcan mi-e treaz de drag și de dorință.
Din crima-ți cea măruntă, nu-i chip să îmi ajungă
Puțin, eu din nemărginită vreau totul ori nimic, ființo!
catren de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celălalt război
Celălalt război
De cuvinte
nici un dom de fier
nu te poate apăra
din străfunduri
de vulcani noroioși erup
lovind tot ce crește
nimeni nu scapă
mai ales copiii
ajunse la țintă
cuvintele sapă
tunele de ură și frică
ramificate ca vasele de sânge
cine se ascunde acolo?
cine o să iasă data viitoare?
ce o să ajungem?
poezie de Dan Iris
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O amoeba
Ce mai faci?"
Într-o bună zi luna
A întrebat pămîntul.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutînd mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentînd ghețuri și vulcani
Și stricînd zilnic o grămadă de munți.
"Ce mai faci?"
A repetat ea.
Pămîntul a răspuns obosit și grav.
"O amoebă."
Atunci luna a încruntat din sprîncene,
S-a făcut că înțelege
Misterul creației și al vieții
Și-a plecat mai departe gîndindu-se:
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul negru
Trag de perdele cerul și mă miră,
Că soarele mă arde în fântână,
Îi smulg zenitul, vână după vână,
De ard vulcanii lui și mă inspiră!
E-o-nvălmășeală gata să rămână,
Peste țesuturi ce se adumbriră,
Dar lacrima ce candidă respiră,
Sentința morții veșnic o amână!
Și în rotirea cerului rebelă,
Cocorii înșirați peste carlingă,
Aleargă istoviți mânați de velă!
Iar de-au zburat pieptiș să se convingă,
Cad hămesiți în șubreda nacelă,
Căci cerul greu refuză să se stingă!
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă sau lasă-te iubit...
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avertisment
De multă vreme ocolesc trecutul,
Din milă față de contemporani,
Să nu stârnesc cu mâna mea vulcani,
Mai bine zac între coperți, ca mutul.
Dar, vai, toți cei iertați îmi sunt dușmani,
Vor sabia, nu vor să fie scutul,
Pe Blaga l-ar ucide iar Răutu
C-o ceată de cosmopoliți golani.
O, timp păgân în multe ale tale,
Te-ar vinde ei samsarului străin
Cei care poartă două capitale
Pe-același amărât de buletin.
V-avertizez, sinistre haimanale,
că ori intrați în pensie, ori vin.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre vulcani? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre vulcani, adresa este: