Poezii despre foc și noapte, pagina 24
Poezie șugubeață
Dimineața se ridică adrenalina
Unui prea-iubit tătic
La un simplu salut
El mă lasă fără poftă.
De e-un vis sau provocare
Pe cuvânt și simetrie: dedicare și suspine
Ridicare ale unor nopți divine
Peste capete, imnuri
Nu sunt doar jocuri
Pentru cele mai potrivite focuri
Unde risipirea sparge,
O nouă întristare
O nouă apropiere
De noi internați în prispă.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă
Iubește-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai pășesc pe acest pământ;
Iubește-mă ca nu sunt sfânt!
Iubește-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezește petalele adormite;
În dimineții vrăjite.
Iubește-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopți de indigo;
Albastrul nopților!
Iubește-mă prin roua dimineții;
Prin alte gânduri, prin alte vieți;
În tot ce sunt, în tot ce ești ;
În clipa ce mă regăsești!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară brumărie
Să ne iubim așa firesc,
Nevinovați ca norii,
Precum etern călătoresc
În flăcări meteorii
Și lumi distrug când întâlnesc
Și viață și istorii.
Să ne iubim așa normal
Atâta cât mai suntem,
Doi stropi ai ultimului val
Din marea ce-o pătrundem,
Îndrăgostiți în mod fatal
Și fără să ne-ascundem.
Să ne iubim ca două flori,
Întipăriți în vatră,
Pe-un plai cu alte sărbători
Ca stemă idolatră,
Doi trandafiri cățărători
Îmbrățișați pe piatră.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Sunt asemeni unui cristal
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobițe de rouă.
Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuțe sau săruturi
pe ape tremurânde.
Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt țesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Și, chiar pale,
ele amintesc de paradisul pierdut.
Cine le aude? Cine
[...] Citește tot
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porțelanul din colecția de vis
Jarul nopților de ceară netopită
viața ce-i uitată în vitrine
sinusoidala moarte nedorită
o adoarme-n flăcări de palide destine
clepsidra ce încă mai imită
porțelanul din colecția de vis a lumii
zace azi rostogolită
pe-un colț de stea în umbra lunii
scrum al netacerii și orbită
de flacăra furtunii
idea troglodită
de a se veșnici prin mine
transformă-n clipa infinită
timpul din misterul tristelor ruine
și rând pe rând figurile de ceară
se cred figuri de porțelan
se îmbulzesc în jarul nopții
uitând de smalțul diafan
intrând din nou în jocul sorții
se sparg de-al lumii amalgam.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabulă - Afaceri necurate
O iapă
șarmantă, amantă
de cal armăsar
(cu bani, așadar)
și-a deschis un local
de fițe
pentru... veverițe,
păsări de noapte
pestrițe,
granguri cu stare deplină
care să le întrețină,
a mai angajat, corect,
și câteva iepe
pentru servit în secret,
numaidecât,
așa încât activitatea
putea începe;
la bară,
că avea și așa ceva,
evolua o domnișoară
[...] Citește tot
fabulă de Gheorghe Gurău din Împunsături blajine (3 decembrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Și s-a făcut noapte dintr-odată
și s-a făcut noapte dintr-odată
în ziua aceea mai tristă
din câte știam că există
în lumea noastră de vată
tu priveai doar într-acolo
de unde așteptai (poate) să vină
pasărea înveșmântată în lumină
subțire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grăbea încât
timpul parcă se oprise în loc
deasupra orașului răsăriseră luceferi,
la care când te uitai, luau foc
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre obiceiuri...
Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfățișare de oameni.
Biciuiește cu fulgere pământul...
Cu foc și apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înțelege
Și nici deosebi
Vântul de șoapte,
Tăcerea de vuiet
Și noaptea de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scenă
în balans
picioarele urcă neliniștea pe tavan,
ochii caută în tinda cuprinsă de flăcări, gândul nopții
cuvintele răscolesc emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng din rouă frunzele diminetii,
povestea de iubire intră în joc
secvențe rupte în intersecții dansează ritualul morții,
pe scara ce duce spre vis
gloria dă nume omului, efemeride vin la cină.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: