Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

foc și noapte

Poezii despre foc și noapte, pagina 27

Jocul gândurilor aprinse

o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte

flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă

pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii

ochiul demn plânge

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai pot a-ți cere...

îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine,
îmi e povara nopților prea lungi

când vei privi în noapte cerul,
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul
atâtor nopți pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți

îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Foc nestins

După ce-ai trecut prin foc,
Până și aerul pare mai stabil,
Când unii aruncă vorbe de foc, ca și săgeți
Și ți-l servesc, drept combustibil.

Și arzi mocnit,
Răni pe suflet, cicatrici pe chip,
Stingi cu lacrimi
Scânteile rămase,
Dai cenușa deoparte.

E foc nestins,
Încă mai pâlpăie speranța
Și torni gaz pe foc,
Să-i mai întreții flacăra.

Nu e flacără ce mistuie, ci care înalță,
Din scrum, să te reîntorci la viață.
Ca pasărea Phoenix,
Să înveți din nou zborul,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu mai pot a-ți cere...

îți cer să uiți atâtea despre mine,
îți cer să uiți, să mă alungi,
iubirea ce o am doar pentru tine
îmi e povara nopților prea lungi

când vei privi în noapte cerul
să nu mă cauți în gândul tău,
de-acum în noi mort e misterul,
atâtor nopți pierdute într-un hău

mi-ai fost o rază de speranță,
de ea m-am agățat cu dinți,
mi-ai fost un clinchet dimineața,
acum trezit îmi ies din minți

îți cer, dar nu mai pot a-ți cere,
să uiți atât de multe amintiri,
frânghii ce ne-au legat de sfere,
să le dezlegi de pe priviri

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Esti zeul meu...

Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu ești trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii și poți deschide porți închise.

Ești zeul mării nins de noapte și ești potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar ești și zeul meu iubit și focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi așa cum tu o știi de bine.

Și când se lasă seara-n vis și tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăți cu scoici in păr și îmi zâmbești admirativ,
Eu te privesc și te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in brațe și mă săruți conspirativ.

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte de opal

povești de iubire duios îmi șoptești
la ceas de seară când stele surâd
în cântecul lunii armonie nutrești
departe de-ntunericul aspru perfid.

ne acoperă tandru noaptea de opal
visele se înalță până sus la stele
împreună trăim un destin ideal
pe maluri de speranțe am clădit castele.

mă las iarăși cuprinsă de nostalgie
gânduri s-au strâns buchet de busuioc
îl așez sub pernă nu știu de letargie
am băut lumină dintr-un pocal de foc.

în codrul fericirii am adunat magie
din univers sublim ne plouă cu noroc.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O flacără de dans...

O flacără de dans cu ochi cuminți,
desculță, ca un răsărit de soare,
eu te-am iubit când ai știut să minți,
chiar te-am iubit mai mult ca pe o floare.

Pasul tău, plăcerea și tăcerea,
În visul nopții râvnitoare doamnă,
De dragul tău mângâiam durerea,
Și-n frunzele îngălbenite-n toamnă.

Eu iți dezmierd și pașii dacă trec,
Iar mi-ai lăsat tăcerea să mă doară,
În nopti târzii aș vrea să te petrec,
Să ne iubim la fel ca prima oară.

O viață voi rămâne vinovat,
Căci dragostea-mi plânge-n piept cu jale,
Din răni adânci mereu te-am dezgropat,
Și-n ultim ceas pe-a vieții mele cale.

[...] Citește tot

poezie de (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Jar

E prea tarziu in toate
Si doare despartirea...
Si lacrimi curg din ceruri
In fulgii de ninsori!!
E mare departarea..
Cuvintele-s putine...
In noaptea care vine
Se tanguie taceri!!
E prea putin a spune
Ca simti cum trece viata
Nu poti a pune-n vorbe
Zapezile ce cad...
Doar focul arde-n soba
Si-i jar ca mine... jar!!!

poezie de din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Vis de iarnă

Se cern ușor, prin noapte, iluzii de lumină
și-n risipirea fină a fulgilor de nea,
coboară-a lor regină în straie de hermină
și flacăra privirii începe-a-mi căuta.

Mi-e teamă și m-atrage cu strania-i făptură,
cu frumusețea rece din roiul de sclipiri
al celei care pare,-n lumina Lunii, pură,
dar înfășoară visuri în lanț de rătăciri.

Închid cu cer de pleoape privirile-mi hulpave
și-mi făuresc zăbrele din genele prelinse
pe flăcările care mai pâlpâie, firave,
închise-n ochi de iarnă, în gânduri calde, ninse.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Vânzătoarea de ninsori

Cum te dezbraci copacii dau în floare
și simt în piept văpaia unui crin
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
când te privesc și mor câte puțin

Și simt în piept văpaia unui crin
și trupul parcă-i flacără străină
între prea mult și iată prea puțin
ești noaptea devorată de lumină

Și trupul parcă-i flacără străină
de la zăpadă sufletul se-aprinde-oare
și cine pentru cine dă lumină
stă noaptea sub acestă întrebare

Cum te dezbraci copacii dau în floare
de parcă i-ar aprinde o ninsoare

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 27 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook