Poezii despre foc și noapte, pagina 29
În poala nopții
În poala nopții dorurile cântă,
Ard stelele de parc-ar fi făclii,
Iar luna... depărtările înfruntă
Trezind la viață mii de erezii.
Adeseori, pe-o stradă rătăcită
Și-n adâncimea orelor de foc,
Doar eu și tu, nostalgică ispită,
Iertările împingem spre noroc.
Reinvestim în patimi și păcate,
Riscând speranțele fără regret,
În noaptea albă visele-s uitate
Și ceru-i... ca o frunte... de poet.
Rătăcitor, prin umbre neștiute,
Lipit de sânii ca un jurâmânt,
Sărut dulceața buzelor tăcute
Cu îndrăzneala ultimului sfânt.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samuel
Un copil dormea odată
lângă chivot, ca un miel,
când în noaptea înstelată
se-auzi un glas deodată...
"Samuel! Samuel!"
Nu-l chema Eli bătrânul
nici vreun înger plin de zel.
Ci, cu foc umplându-i sânul,
îl striga Atotstăpânul...
"Samuel! Samuel!"
"Fiul Meu, cum tună norii
voi lovi în Israel!
Voi zdrobi toți slujitorii
ce-mi înșeală-nchinătorii.
Samuel! Samuel!"
Și când sabia ne-nfrântă
sângeră în larg măcel,
slujba-naltă a fost frântă
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte albă
Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra și mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.
Când ți-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
ușile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aștepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschiși.
[...] Citește tot
poezie de Tamara Zub
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce pe el îl îmbolnăvește ceea ce pentru alții....
De ce pe el îl îmbolnăvește ceea ce pentru alții
este leac? De ce este cartea
pe care și-un copil o poate înțelege
beznă pentru ochii lui? De ce este
limba vorbită de toată lumea
străină pentru el, incomprehensibilă?
Ziua care constituie prezentul
nu este și ziua lui, și chiar mai puțin noaptea,
câinele care latră pe-un teren sterp,
coapsa expusă
la colțul străzii de femeia pierzaniei,
țara îndepărtată cuprinsă de flăcări...
țărâna care refuzând prea adesea
devine deodată nefertilă
și sfârșește-n banalitatea unui fulger înghețat,
reflectat la nesfârșit în oglinda opacă a pământului.
poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis plutitor. Viața
Viața este culoarea din ochii tăi și-ai mei,
bate într-un timp, pur și simplu,
îndepărtate sentimente
răsună
deodată și peste tot,
așteaptă, la rând, să fie simțite,
apoi vorbite,
țesute din lacrima durerii
răspândesc lumina
în așteptare,
în noaptea întunericului.
Prin teatrul de umbre
și aripile de mătase,
cuvântul întrupat
pulsează
prin sângele inimilor
pentru-a da naștere
zorilor
unei noi dimineți
care să strălucească.
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elipsă cioplită în rimă potrivită
Stelele dorm noaptea toată
Peste-o cușmă de zăpadă,
Eu fac focul să le-aprind,
Ele îmi surâd, sclipind...
De rotirea lor în noi,
Ne spălăm cu fulgi și ploi,
De dorul beției mele
Pierd urmele către stele...
Tu m-aduni, îngenuncheat,
Sprijinit de al tău gard,
Mă întinzi pentru-ncălzire
Sub o pătură subțire.
Mă-ncălzești cu un sărut,
Mă învârți în așternut,
Îmi arăți că tu ești stea,
Focul din inima mea...
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă lași?
Tu mă ucizi în fiecare noapte
Și mă-nviezi în fiecare zi
Lumina mea cu razele răscoapte
De-atâta foc ascuns ce te-ncălzi.
Eu te visez în fiecare noapte,
Dar nu te am în fiecare zi,
M-am săturat să spun în multe șoapte
E trebuie să strig: Nu mă trezi!
Mi-e dor de tine ca și când ai fi
Tot ce n-am fost, chiar dacă nu mă vezi.
Lumina mea din asfințit de zi
Fără de tine eu mă sting. Mă crezi?
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (2010)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai ști...
Dacă ai ști, cât te-am iubit,
Ai crăpa urlând de durere.
Dacă ai ști,
Că pentru mine te-am dorit,
Tot restul zilelor mele.
Dacă ai ști, câte lacrimi fierbinți,
Ți-au chemat chipul printre umede șoapte
Dorind să te am lângă mine,
Ai crăpa urlând de durere,
Și ai fugii ca nebunul în noapte,
Simțind focul iubirii din ele.
Dacă ai ști, că pentru fericirea ta
Am renunțat la tine,
Căci nu erai numai al meu.
Dacă ai ști, că în inima mea,
Ai avut rang de Zeu,
Ai crăpa urlând de durerea
Ce-am simțit-o la despărțirea noastră
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 noiembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt la masa de scris
aștept să se întoarcă visele nomade
să picteze noaptea altarul cu îngeri
iubirea arzândă ctitorește arcade
peste focul ce arde regrete, înfrângeri.
flăcări de speranță ard gânduri uscate
golul din mintea mea se umple cu idei
am împletit cuvinte de stele fermecate
un romantism aparte curge din condei.
azi voi plăti facturi cu ultima cutumă
să nu rămân datoare nimănui
pe doruri se asterne praful de humă
unde dragoste este nici disperare nu-i.
se risipește freamătul la masa de scris
slove deschid cerul cu miracol promis
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
Pe cerul cu pești de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure și dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopții o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Și când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranței
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: