Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

ninsoare

Poezii despre ninsoare, pagina 29

Costel Zăgan

Poesis-șoc

Hai frumoaso jos ninsoarea
dă-ți zăpezile-ntr-o parte
să-ți ating cu mâna zarea
hai dezbracă-le pe toate

Dă-ți zăpezile-ntr-o parte
cum semnalizezi cu sânii
e pericol nu se poate
dragostea-și arată spinii

Și-i semnalizezi cu sânii
valuri-valuri urcă marea
au luat foc toți trandafirii
arde-n flăcări vai ninsoarea

Hai aruncă-le pe toate
să-ți dezbrac trupul de moarte

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gânduri negre

Când privesc în urmă
La toate câte am trăit,
Gânduri negre-mi scurmă
Chipul meu îmbătrânit.

Acum e toamnă-n viața mea,
Dar în curând va ninge.
Voi adormi în iarnă grea,
Și cerul mă va plânge.

Îmi este scris de Dumnezeu,
Atunci când mă voi duce,
Să nu am la capul meu
Decât o sfântă cruce.

Prin ea voi dăinui mai mult
În mintea semenilor mei.
Copiii ce i-am crescut
Mă vor jeli în anii grei.

[...] Citește tot

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lasă-mă, toamnă, să iubesc...

Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.

poezie de (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica BurteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colindul lacrimei

Printre nămeți murdari, ai unei lumi nătânge,
Plecat-am să colind cu lerui Doamne ler,
Am ferecat durerea în sufletul ce-mi plânge,
Ascuns pe-un colț de stea, un mag tăcut, stingher.

Voi colinda cu lacrimi părinții azi uitați
În case unde-n ziduri cresc griji și suferințe,
Întroieniți de ani, de dor crucificați,
Așteaptă-al lor sfârșit ca ultime dorințe.

Plecat-am să colind în închisori de suflet
Acolo unde-s îngeri pe viață condamnați
Să-și ducă viață singuri, al neiubirii zvârlet,
Copii fără de nimeni... de aripi retezați.

Voi colinda cu gândul pe cei plecați departe,
În lumea fără vise... făcută doar din lut,
Voi fi cu ei acolo, nimic nu ne desparte,
Doar clipe de trăire ce am cu împrumut.

[...] Citește tot

poezie de (22 decembrie 2013)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Colind

Se-nveșmântează-n alb Râmeții
Și Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeții
Cu caii dalbi și lerui ler

E firea-ntreagă mai curată
Și bat în clopote ninsori
Trimișii Domnului se-arată
Strălucitori ca niște sori

Se-mbracă lumea în zăpadă
Și se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer să cadă
Pe caii dalbi și lerui ler

O Doamne, câtă strălucire
Și spune îngerul voios:
Azi vise face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!

[...] Citește tot

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Unu două'ș nouă

Unu, două'ș nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanț de gleznă
Vremea care plouă

Curge din urcior
Larg șuvoi de noapte
Că mă și-nfior
Toate aceste șoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Și tâmplele ninse

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Esti zeul meu...

Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu ești trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii și poți deschide porți închise.

Ești zeul mării nins de noapte și ești potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar ești și zeul meu iubit și focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi așa cum tu o știi de bine.

Și când se lasă seara-n vis și tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăți cu scoici in păr și îmi zâmbești admirativ,
Eu te privesc și te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in brațe și mă săruți conspirativ.

poezie de
Adăugat de Cătălina MelinteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neputință

A nins în cercuri de lumină
Mai spulberă și azi zăpada,
Pe flori uscate din grădină
S-a strâns umilitor, grămada.

Pustiului nu îi ajunge
Atâta cât a căpătat
O inimă în plus îl plânge
Din răsărit la scăpătat.

E ger și oamenii trudesc
Luptând cu sărăcia și amarul,
Același chin ce-l moștenesc
Un glonț le pare adevărul.

De-atâta timp batjocoriți
În țara lor, ce practic, nu există,
Decât în hărți, și umiliți,
Măcelului neputincioși asistă.

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ion Păun

Flori de neuitare

Se aprinde cerul neamului român,
Râuri de speranțe se ascund în hău,
Deznădejdea noastră strânge an de an,
Flori de neuitare pentru chișinău.

Ninge și iar ninge, vârtejind în gol,
Lacrimi de iubire pentru zile triste,
Lupii dau târcoale, sfâșie-n ocol,
Oile pierdute printre acatiste.

Unde ești UNIRE sfântă și-nțeleaptă,
Golgotă de vise, Rai de suferinți,
Dunăre de doruri - limpede și dreaptă?
Unde este țelul Domnilor Părinți?

Se aprinde cerul neamului român,
Râuri de speranțe se ascund în hău,
Deznădejdea noastră strânge an de an,
Flori de neuitare pentru Chișinău.

poezie de din Ora unirii (2005)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wallace Stevens

Duminică dimineață - II

De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi – vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

<< < Pagina 29 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ninsoare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ninsoare, adresa este:

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce are leul mascul părul atât de lung în jurul capului? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook