Poezii despre șotron, pagina 3
Tu visezi să o iei mereu de la capăt
Viața își joacă șotronul foarte liniștită
înaintea fiecărei nașteri,
înaintea fiecărui deces,
după fiecare naștere
și după fiecare deces!
Fiecare pătrățel
are istoria sa,
poartă câte un nume
și un pronume,
numai ea, viata
le recunoaște
și le știe direcția;
într-o zi șotronul va fi jucat:
viața își va juca "pătratele"
numai după legea ei,
își cunoaște foarte bine lecția
fără s-o repete vreodată!
numai tu visezi
[...] Citește tot
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Laura Istratescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu arunca...
Nu arunca cu liniștea mea de pământ!
Nuuu!
E mănușa de catifea diafană
cu care mângâi ușor fața
încrețită a timpului.
Mă înduioșează resemnarea lui.
Mi se pare uneori
că a intrat în depresie
și stă amorțit,
inabordabil,
în timp ce secundele
îi scapă printre degete,
joacă șotron în părul lui încâlcit,
apoi o ia fiecare
încotro apucă,
țipând isteric
de-atâta nesperată libertate.
Uite cum
unele, inconștiente,
alunecă de zor
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descui ruginit
descui ruginit
o fereastră știrbă de cheia sol
să văd înăuntru și-afară
ce uitare de vremelnică clipă
cutreieră printr-o pădure
străină de crengi și șoapte
vis... vis... vis... vis...
n-am cretă-n buzunar
să mai răscolesc un șotron
din cifre uitate-n derivă
pe-un caldarâm
rănit de o creangă
plâns de-o furtună
număr cele șase boabe
rămase dintr-o săptămână
fără duminică
și cred că am uitat demult
că o viață se numără-n
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ultima tușă
o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial
liniile joacă șotron
imaginea prinde contur
în imaginația pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces
penelul făcut din mustățile
marinarului eșuat într-un birt sătesc
prinde viață în fața pânzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron
vine ca o percuție
executată în tempo rapid
ziua când scad orele pereții aducerilor-aminte
iar ferestre rabatabile se deschid
atunci cand noaptea alunecă în firul de nisip
stau lângă solstițiul zilelor de vară
precum un câine legat de luna pătrată
și libertatea îmi simulează un șotron
peste care sar ultimii cai nepotcoviți
ceasurile ticăie rotund iar tu învârți
ruleta albă a morții placid
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dincolo de cuvinte
am legat un țărm de ultima furtună
am legat picăturile de ploaie de jur-împrejurul insulei
la mijloc am prins cel mai înalt val
și-am făcut un cort viu pescarului meu
de-acum știu că
liniștea e singură
așa cum iubirea mă plimbă prin eu-l și prin tu-ul
acestei depărtări din suflet
de-acum știu să
citesc anotimpuri care mă leagă și dezleagă
într-un șotron configurat în trifoiul plin cu rouă
de-acum știu și
merg același pas pe loc
într-o suire nemuritoare
cu pescarul bătrân și insula mea verde
de-acum știu că
[...] Citește tot
poezie de Dorina Șișu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-altă dată
Stăteau toate cifrele romane
pe o umbră de cruce.
Prima era ultima de la mijloc.
Beam apă stătută dintr-un felinar
și dansam cu o grecoaică cifră
și o mângâiam pe linia vieții.
Se auzeau împușcături de majuscule.
Moartea juca șotron pe morminte.
O casă fugită de-acasă
săruta o masă plină de cuvinte.
O dată de naștere alerga după o dată a morții
și-i spunea că e frumoasă.
Eu cântam: Și-altă dată! Și-altă dată!...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e ca un copil...
Roata vieții
mă trece prin ea
ca printr-o ploaie de toamnă,
cu păsări ce își netezesc cărarea
spre destinații de ele știute.
Timpul e ca un copil
ce joacă șotron
în ochii mei,
nu se încumetă sa taie iarba
rămasa la fel de crudă
în împrejurul buzelor
ce ți-au frăgezit în atatea nopți carnea...
Cum să nu îți iubesc mâinile,
când îmi culegi atât de tandru
toate ridurile,
sărutându-le ca pe niște duminici
întârziate?!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș fi vrut să mă nasc joia
Aș fi vrut să mă nasc joia
între două anotimpuri
înfășată în curcubeu
să am ochii sugestivi
văpăi între două eternități.
Calc apăsat peste neliniște
cu mâinile desferec porțile vremii
m-ascund de truism
dincolo de zarea inimii
joc șotron cu necuprinsul.
Și
pronia învârte roata norocului
prin facerea gândului
iar uit de ruleta rusească
cât aș fi vrut să mă nasc în mai
-Taci,
o să mi se spună.
Ciudat:
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre șotron, adresa este: