Poezii despre încoronare, pagina 3
Am înțelepciunea celui condamnat să moară
Am înțelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveți încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat și încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
și decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aș fi fost o pasăre
și vântul însuși aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuiește-ți testamentul,
ora execuției a fost iarăși amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Așteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, așa că nimic nu mă poate poseda,
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele minciunilor
Se făcea c-a fost odată,
Navigând dibaci pe net,
Printre cești cu apă plată
Un domn bine, cu magnet.
Și, deși a împlinit
Niște ani din vârsta-a treia
Înșela neobosit
Și minciuna, și femeia.
Minciuna i-a zis femeii
- Și pe tine te "traduce"?
- Mi-a jurat cândva pe zeii
Primăverilor uituce,
Că iubirea lui eternă
Mi-o fi pavăză și scut,
Era doar o balivernă,
Pentru alta m-a vândut.
[...] Citește tot
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina să devenită perlă
Am fost și sunt lumina
Am fost lumina, dar am căzut
Am fost aprinsă și m-am stins
Acum când tu mă chemi cu dragostea ta
Eu mă pierd în mii de senzații ce-mi erau străine
Mă simt ca-n anii adolescenței
Când visam să schimb lumea, fără a mă schimba pe mine
Dar timpul este limitat și eu visez ce-am mai visat
Să fiu natura, mama, tatăl, mâna lui Dumnezeu
Astăzi voi înțelege că pot visa....
Visez ca din dragostea mea, lumina să devenită perlă
Ce-ți va încorona gâtul tău de regină a sufletelor pereche.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ucigașa
Ah, tu! Cea ce-ai ucis dragonul cu un zâmbet!
Pe mine totuși nu ai vrut să mă omori.
Căci în al vieții tale greu și pustiu umblet,
Te-ai rătăcit în gându-mi de zeci de mii de ori.
Zadarnic mi te-arăți acum încoronată,
Regină peste univers și peste lumi,
Când sărutarea-mi, știi că e ofranda dată
Astfel încât sub pasu-mi, din tine să te-aduni!
Și iei în mâini coroana, spre mine o întinzi...
Știind că sub răsuflarea-mi sclavă ai fost mereu.
Și te ador. Dragonul deasupra-ți îl cuprinzi.
Însă-mi întinzi coroana. E clar deci ce-ți sunt eu.
poezie de Cristian Cruți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
David rege
Din încercări amare și din curse,
Ieșise, David, domn încoronat.
Apoi în sfatul miilor propuse
Ca chivotul să-l ducă la palat.
Pe când duceau cu fast mărețul scrin,
În carul nou, era să se răstoarne.
Și Uza-ntinse mâna. Din senin,
Un fulger îl făcu buștean de carne.
Ce mare rău, când te-ai obișnuit
Atâția ani, cu cele sfinte-n casă,
Sau, când lucrarea sfântă ai pornit
După metoda cea necredicioasă.
Sub drugi de chivot pune gâtul tău,
Nu boii filisteni să tragă carul,
Căci doar un hop pe drum, în ceasul rău,
Și nu știi când ți se retrage harul.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
FABULĂ MĂGĂRUȘUL BARONEL de CORNELIA PĂUN Heinzel
FABULĂ "MĂGĂRUȘUL BARONEL" de CORNELIA PĂUN HEINZEL
Într-un colegiu pentru rumegătoarele elite
Într-o zi, a ajuns înfoiat
Un măgăruș grăsuț, plin de ifose,
Cu mantie, in veșminte de epocă-mbrăcat.
Cu ceilalți măgăruși elevi el nu vorbea,
Și toată turma mult îl respecta.
Doar titlul avut la toți valora
Și pentru că de la stat el bani și avere primea.
Păduri și castele el primise
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista The Alternative Canada
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amfore
Străbunii își îngroapă amforele
Separat; bogățiile și vasele
Pe care urmașii urmașilor le citiră curând
Ca pe niște abecedare ale continuării pe pământ.
Lăsară de zestre Marea cea mare,
Brațul stâncos al Carpaților, cu aur și sare,
Verdele câmpiei, așezat pe umerii brazilor,
Tăria de cuget și statornicia stejarilor.
Iscusința de a făuri o roată,
Vrednicia de a fi tras pe ea, pentru o cauză dreaptă,
De a fi încoronat cu fierul încins,
De a nu te lăsa vreodată învins.
Uniți, român lângă român fii cu adevărat stăpân,
Pentru cinstirea acestui pământ străbun.
hipersonet de Constantin Iordache din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul
când să se miște spre europa
de vest miliardele de chinezi
parcă vor zice: noi
vom fi o dominație blândă blândă blân
dă de ce
să vă sinucideți în masă? ei
încearcă acum să explice că în austria aia cum groenlanda
la viena sau
la roma sau la paris sau madrid sau ber
lin capetele încoronate din acuarele
le lui
tzî bai shi
vor atinge de
cent
cel puțin o sută de ani de plăcere sex
uzuală a tușei
puțin răgușită puțin
săpată adânc la
licitații de h
artă... a lumii
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru toamna mea încoronată
dacă aș mai avea oglinda
cu chip de când nu eram nici copil nici numai
un surâs blând
inundat de vară în umbrele norilor ce învăluie
valea înverzită
oh, dacă aș mai avea-o în agenția mea filantropică
de dăruit
grădini
aripi de păsări
priviri cu sclipiri
mirosul de iarbă crudă
scoici de care să-ți lipești urechea
fluieratul unui tren ce tocmai sosește în gară!
cum mă încăpățânez ca o pisică
sub soarele binefăcător pentru albine
din toate acestea să mai păstrez
câte ceva pentru toamna mea încoronată
însuflețindu-mi puterea de a iubi
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre încoronare, adresa este: