Poezii despre Pandora, pagina 3
Seva speranței
n-am tulburat geneza cu tot ce-am trăit
sunt la milă Domnului ca să mă judece
am mușcat și eu din fructul oprit
cine mă condamnă, unde și de ce?
timpul a copt în mine roadele iubirii
le-am împărțit cu coala zi și noapte
sufletul trăiește triumful dezrobirii
de zeii olimpului creaturi stresante.
în cutia Pandorei n-a mai rămas nimic
și zeița Fortuna îmi azvârle speranțe
povara bătrâneții mi-e greu să o ridic
în răspântii tulbure cu discrepanțe.
îmi sunt alinare a gliei substanțe
spre cer se înalță duioase romanțe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima speranță
Foc, teroare, suferință... parcă-am fi într-un război...
Măști, hoție, conspirații... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioții" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.
Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă și-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Țara este în derivă ca o navă fără vele...
Vinovații fără vină, ca și acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeți înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Și dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...
Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viață,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Și s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranță...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veni, vidi, vici
veniți, vedeți, că să va minunați
izvoarele credinței izvorăsc din Carpați
doina strămoșească vibrează în tulnic
să crească fericirea în efortul zilnic.
din cutia Pandorei curg doar speranțe
zeii conduc țara cu exuberanțe
păcatele iubirii se frâng în catedrale
când clopotele bat cu tainice semnale.
iarnă amăgirilor se strecoară sub piele
reverberează-n codri dansul nebun de iele
anul care a sosit promisiuni aduce
bugetul e sărac cu împărțeli năuce.
ce mult aș vrea raiul de primăvară
să aibă bunăstare și-n oameni să răsară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
Nu!
Nu poți plimba sentimentele desculțe
prin piața publică sau prin noroi!
Nici nu le poți lăsa să orbecăie
prin lumină, legate la ochi!
Oricum ar fi, ele se lovesc fie de obiecte
fie de aurore boreale
și sângerează!
Dacă privești cu atenție urmele lăsate pe caldarâm,
nu vezi decât sentimente
strivite, amestecate.
E o degringoladă de sentimente:
iubirea pășește alături de ură,
bucuria e amestecată cu tristețea...
Fericirea plânge, durerea râde în hoohote...
Unele sentimente și-au greșit locul,
așa că, în loc de frunze,
în copaci cresc tristeți, neliniști,
pe cer sunt eclipse de iubire...
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bijuterii alese
poezie dedicată Nanei Ileana Filip
Cutia Pandorei a ascuns agonia
În care trăiește dorința de "a avea".
Ramburs am creat din aripi de înger țesute cu fir de mătase,
Cutii pentru bijuteriile mele frumoase.
Am picurat esență de trandafir în rubin.
Brazii i-am ascuns în pietrele de jad
Spre a fi făclia ce ard... în piatra de chihlimbar.
Gust amar, gelozie... din pietre de- opal.
Safirul l-am pus în ochii mei verzi
Și în vis l-am ascuns...
Cu ametist am stropit florile de liliac
Cristalele le-am aruncat în străfunduri de lac
Iar peste toate am tras o draperie de onix
Pe care ochiul carnal o caută iar și iar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In sunetul ploii de toamna
Din cand in cand cerul isi leagana stropii
reci, ca de gheata, scurgandu-se-n siroaie,
"Levantul" scutura de frunze tomnatice plopii
soptind in ecou angelic sub indolenta ploaie
Un nume rasunand de mult de dor si durere,
in suflet pastrat si scris in tacere.
Pe geamul udat cu lacrimi grele de plumb
stau scrijelite stramb, ard, litere de foc,
Ganduri ramase din vreme inca mai curg
strangandu-se toate, buluc, la un loc,
E-un haos total, numit cutia Pandorei
Si un parfum identic cu-al anemonei.
In aer plin de amintiri si suferinte trecute
se prelinge otrava picurata de-acel nume,
Rostind cuvinte de duh, surde si mute
Se pierde simtirea, se mistuie in lume...
E o balada a sufletului trist, uitata si veche
Scrisa pe-un pergament udat de Nepenthe.
poezie de Anca Mihai
Adăugat de Dia Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alt pământ, globul acesta de sticlă
așteptând somnul să coboare ca o parașută
mă tot întreb ce fac vecinii de la 2,
să consider că de data asta nu mai contează
fiece secundă cutremură liniștea,
un bum, o minge de foc, de nimeni percepute
și intrarea în atmosferă capătă forme venusiene
cioc-cioc, ce salut fericit, iată o palmă bine brăzdată,
de sus văd râuri
sau poate străzi
sau holuri de marmură
dincolo, sub inel, n-am să mă uit,
pe el se sprijină o butelcuță înclinată,
da, da, turnul acela cu dop,
o altă cutie a pandorei ce tânjește după o simplă deschidere,
să tresară din nou orionii, ursele, gemenii și celelalte constelații,
dar mai ales inima acestei planete fragile
și fulgii din perna mea de sub cap
poezie de Cristina Hasse
Adăugat de Petronia Dajna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce păcat!
Niște așteptări
m-au mințit că pielea vântului
este o ie
țesută chiar de crengile dudului
cu galbenele-i rădăcini
înfipte în cer!
Alteori, m-au implorat să cred
că ia purtată de vântul
hoinar printre crengile dudului
este un zmeu
lăsat în voia zborului departe
de scrâșnetele norilor...
Ce păcat:
am crezut că burțile rechinilor
ascunși de fluidul încrederii
în tainele plutirii
n-o să-mi scufunde bătăile inimii
în lacul cu lacrimi de nuferi.
Jocul stâncos
de-a-notul pe spate
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușmanilor mei! (cu toată dragostea!)
Nu, nu mi-e frică să vă spun când sufăr
și nici rușine nu îmi e deloc!
E ca și când m-aș rușina de-o boală
ce a crescut din... lipsă de noroc.
Se bucură dușmanii? Foarte bine!
Cu ce se-aleg dacă mi-e mie rău?!
Ei sunt mai demni de milă decât mine!
Orice dușman de-ăst' fel e-un bălălău!
Pandora a fost foarte generoasă
și-a-mprăștiat cadouri fel de fel,
pe care partea minții,-ntunecoasă,
le-ndeasă, lacomă, în suflețel.
Suflete mici și reci, de rău curtate,
se-adapă din băltoace cu noroi,
și mestecă gunoaie aruncate,
grohăie-n bărbi, de parcă sunt moroi.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Persefona
Hades este stăpânul inimii mele...
Am fost furată din inima mamei,
Din pântecul lumii,
Iar azi sufletul meu plânge.
Plânge în întuneric
Când, între ape și cer,
Mă zbat în lanțurile tăcerii,
Sub ochii de fier
Ai supușilor mei nimfe,
Pământeni, zei.
Mărșăluiesc prin inima mea
Mereu, fără știre.
Voi, supuși aceluiași zeu,
De ce m-ați ales prizonieră-n iubire?!
V-am greșit cu ceva?!
Suferința mea vă ajută?
Ce sentimente contradictorii!
Doar cititorul ascultă
Pașii mei rătăciți, târându-se-n bezna lui Hades
Și scrașnirea de dinți.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Pandora, adresa este: