Poezii despre Roma, pagina 3
Norocul...
Motto:,, El ne-a luminat înțelesul și bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade
În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...
Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...
Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună
Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proverbe
Unu
(Roma, în pat, moțăind,
în noaptea dintre 27 și 28 iunie 1966)
Se-ncepe prin a cânta
Și se cântă pentru-a sfârși.
Doi
E născut spre a cânta
Acela care din iubire moare.
Născut e pentru a iubi
Acela care de cântare moare.
Trei
Cel născut spre a cânta
Chiar și murind cântă.
Patru
Cel ce se naște spre a iubi
Tot de iubire va muri.
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranzacție
Nu cred că asta-i noutatea,
Din Roma antică la Bethleem
În jilțuri moi și în harem
Pe-arginți se vinde voluptatea
A lene coapse se unduie
Se lasă sânii cotropiți
Sfârcuri adastă pe lihniți
Virtutea, birjărește, suduie
Păcate gem ca-ntr-un ospiciu
Șolduri unite în lego trupesc
"Te vreau" înlocuind "te iubesc"
Fard îngroșat peste viciu
Transă urmată de transă
Dau în clocot hormonii,
Pe trupuri țopăie demonii...
Jură, iubite, valuta nu-i falsă?
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luptătorul pe două fronturi
Vine un copil și-mi spune:
- Tăticule, a căzut Troia.
- Du-te și spune-i mă-ti.
Se întoarce:
- Tăticule, a căzut Tyrul.
- Du-te și spune-i mă-ti.
Puțin mai târziu:
- Tăticule, a căzut și Ninive...
- Da?
- Da. Și Ninive și Susa și Babilonul...
- Și i-ai spus?
- Nu.
- Du-te și spune-i mă-ti. Da' repede.
Se întoarce copilul cu o carte de istorie în mână
- Tăticule, s-a fundat Roma.
- Du-te și, spune-i... Și dacă tot faci drumul,
Spune-i că a căzut Cartagina...
Și dacă tot faci drumul, spune-i că a căzut și Bizanțul,
Se întoarce copilul speriat:
- Tăticule, a căzut mama!
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmașii hoților din Roma
Vru Roma ca de ei să se salveze,
Căci hoții mișunau pe orice stradă
Și reuși, curmând oricare sfadă,
În Dacia mai toți să-i exileze
De-atunci, ei continuat-au să viseze,
Ca Roma iarăși pradă să le cadă
Au folosit "emanciparea" nadă,
Dorind urmașii să-și îndestuleze
Iar vremurile astăzi s-au schimbat
Urmașii-n Cizmă s-au "repatriat"
Dar stirpea lor, la noi nu a pierit,
Mereu ne fură-n chip nemăsurat,
Îi întâlnim cum nu ne-am fi dorit
Și astăzi, în structurile de stat.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Câmpul lui Horea
Pe Câmpul lui Horea fulgii coboară,
Binecuvântări dalbe lin pogorând,
Mângâieri cerești pentru întreaga țară,
Ce mândră-și ridică un tricolor fluturând.
Urmașii Romei la Alba acum se adună,
Din țara ce a fost o Vale a Plângerii,
În Hora Unirii se prind cu toții de mână,
Cu cămăși și ițari, albi cum sunt îngerii.
Se adună românii, mănunchiuri ca grâul,
Sub cerul albastru cu nori risipiți,
Curgând înspre Alba, cum curge râul,
De azi înainte, sub tricolor, sunt uniți.
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
*. *. *
Sorbii din Lem. Nebula Magelan
Aevea scăpăra din nori a ploaie
Mai stăruia și frigul în odaie
De rangul celui răsfirat in Eridan
Luceafărul se zbuciuma și el latent
Si delega lumină palidului geam
Iar nucul scutura din mers un ram
De frunze late și oftat strident
Ovidiu, revocat dintr-un exil
De Roma actuală într-o doară
Pleca în altul cu careta de la scara
Lui Prometeu din țara lui Eschil
La Carul Mare înhămai Ogari
Și-i asmuțai să latre la Pleiade
Și Betelgeuse, care veșnic cade
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (2 februarie 2022)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Iată, încă o țară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moștenitoarea și-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forța Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menținând națiile-n spațiul circumscris
Dreptului și frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreață Romă, pe victima multor necazuri și probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.
O, Neam Latin! Datoria noastră sporește zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiției pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!
Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ți, oricum, întreg rămâne!
[...] Citește tot
poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacteia
mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ș-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munți în sus din vale
și prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
și cât nu cerc s-agăț privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ș- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la fereastra mea
De la fereastra mea pornește orice stradă,
Și Via Appia și Königstraße,
Champs-Élysées și Zeltnergasse,
Nevski Prospekt, ba chiar și Drumul de Mătase.
Îmi e de-ajuns pe toate să le-nchipui,
Cu ochii-nchiși, că le străbat îmi pare,
În juru-mi naște-o lume fiecare,
Ce-și cerne-n vid de mă trezesc nisipu-i.
Văd drumuri nostime, cu noduri împletite,
Poteci de țară, bulevarde grandioase,
Strâmtori suite-n munți, vijelioase,
Sau drumuri de oraș, mai liniștite,
Cu teatre, cafenele, cârciumi pline;
Tu ești ca Roma, căci toate duc spre tine.
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Roma? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Roma, adresa este: