Poezii despre Zeus, pagina 3
Zilele bune
deși nu e o dimineață senină
semnul ei devine tot mai clar
am fost amândouă duse
de nas
și eu
și viața
niște globuri de aur
dansează în ploaie
ca grațiile lui zeus în olimp
răzvrătiții n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanție
a zilelor bune
care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele bune
deși nu e o dimineață senină
semnul ei devine tot mai clar
am fost amândouă duse
de nas
și eu
și viața
niște globuri de aur
dansează în ploaie
ca grațiile lui zeus în olimp
răzvrătiții n-au aflat încă
că asta e ordinea lumii
iar durerea e singura garanție
a zilelor bune
care vor veni
cu sau fără poezia mea
cu sau fără voia
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aurul tigrilor
Până sosi-va ceasul de galben asfințit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Și nici nu bănuiește
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea și ceilalți tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Și aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopți, Draupnir,
Cel care zămislește nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, și tot așa la nesfârșit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Și aurul de la-nceput.
Voi, asfințituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului și ale epocii!
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Aurul tigrilor (1972)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oh, Sisif!
Sisif, luptând cu stânca din tine,
Cel mai greu de urcat,
Cu tăceri, deznădejdi,
Cu cenușa trecutelor vieți,
Dăunătoare priveliști,
Silnice vicii
Când strădanii ți-au fost
Loiale surâsuri...
Când ai îngenunchiat?!
Frustrări și chemări,
Sângerate poteci te așteaptă să treci...
Nesupunerea ființei
Ți-a alungat gândul
Și ți l-au ridicat ca pe un numitor.
Din Corint a curs sange,
Cuvântul a încolțit
În palmele tale.
Sisif săndit a umbla
Cu tălpile goale,
Prin tine,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbăție
Mă prinde din urmă cu pași măsurați
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Ușor se apropie, arbori nu vă legănați!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.
Tulpinile voastre în infinit înălțătoare coloane
Rezistă tentațiilor trecătoare de învinge,
A vântului aprig dușman rădăcinile filoane
Vă întrețin tăria și nu vă lasă a plânge.
Ce forță miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transformă-n realități pregnante.
Nu ZEUS personalitate legendară
A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,
Ci Omul cu mintea lui sprințară
Enigmele le-a dezlegat, le-a șters.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tentativă de gelozie
Cum trăiești cu alta, oare,
E mai simplu? - Vâsle bat! -
Ca profilul unor țărmuri,
Iute, s-a îndepărtat.
Amintirea mea, un plaur?
(Sus, pe cer - nu pe talaz!)
Suflete surori voi-v-aș
Nu îndrăgostite - azi!
Cum trăiești oare cu-o simplă
Muritoare? Fără zei?
Suverana-i detronată,
Tu, la fel (naintea ei).
Cum trăiești - cu griji mărunte?
Te strecori? Te îmbrâncești?
Veșnic bir banalității,
Sărăcuțele, plătești?
[...] Citește tot
poezie clasică de Marina Țvetaeva din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoială
Poezia cică este o-nchipuire goală,
Umilă aiurare a inimii-nfocate,
Că lumea ei e-o lume de vană falsitate,
Că-ntreaga frumusețe e plăsmuire pală,
Deși navigatorii noianelor nomade
Nu mai găsesc sirene vestind primejdii mari,
În codrii vechi driade nu sunt și nici naiade
Cu plete aurite în râuri de cleștar;
Deși Zeus nu mai zvârle, precum odinioară
Ucigătorul fulger, din slavă săgetat,
Iar Helios, spre seară, demult nu mai coboară
Pân' la zeița Tetis în purpuriu palat...
Chiar de-i așa, frunzișul în șopotul de-amiază,
Ascunde atâtea taine; în susur de pâraie
E-atâta armonie, iar marea fredonează
Cu-atâta profunzime și-a soarelui văpaie
Spre asfințit coboară cu atâta-nduioșare
În hăul de-ape; luna, în chipu-i luminos
Păstrează-atâta vrajă, că inimii îi pare
[...] Citește tot
poezie clasică de Apollon Maikov din Antologie de poezie rusă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale albe. Omagiu prieteniei
Mă simt ceresc, când mă atingi
Din ceruri norii mă adapă
Petale albe, un umăr mi-au atins
Din ai mei ochi, storcând o lacrimă
Si val mă simt pe-al vieții țărm
Iar tu mister, desprins dintr-o fărâmă de visare
Ce sufletul mi-ai bandajat,
Când dragostea, mi-era, defectă și fără picioare!
Mi-ai scuturat praful ce îmi încătușase mintea
Și mi-ai deschis o poartă către Soare,
Ce îmi arată drumul căutat!
M-ai luat la pieptul tău
Zicându-mi să mă-ncred în tine
Căci ieri, chiar tu erai ca mine!
Acum mă simt ca Zeus, un rege în Olimp
Iar tu un înger pe pământ
Și nu ești doar femeie, pentru mine...
Ești totul... veșnicia toată!
Toate zeițele le-am adunat în tine!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pumnalul
Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voievodul de piatră
Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.
Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.
Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Zeus, adresa este: