agricultură

Un fapt divers (Baladă)

Zori de zi primăvăratic
La sfârşit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.

Este pe sfârşite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos şi Cosânzeana
Au plecat la promenadă.

Merg obişnuit în rând,
Potrivindu-şi paşii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.

Par în plină tinereţe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu stricteţe
Regulile Rutiere.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre moarte, fără exagerare

Ea nu poate gusta o glumă,
nu poate identifica o stea, construi un pod.
Habar n-are despre împletit, minerit, agricultură,
construcţia navelor sau despre cum se fac prăjiturile.

În ceea ce priveşte planificarea zilei noastre de mâine,
are ultimul cuvânt,
care, de altfel, e mereu pe lângă subiect.

Nu este nici măcar în stare să îndeplinească lucruri simple
care ţin de meseria ei:
să sape un mormânt,
să întocmească un sicriu,
să facă ordine în urma ei.

Preocupată exclusiv de a ucide,
îşi îndeplineşte cu grosolonie serviciul,
fără sistem şi fără nici un fel de pricepere –
ca şi cum la fiecare dintre noi ar fi la prima ucidere.

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti agramaţi care ne conduc: PSD-iştii Vasilica Dăncilă (premier), Liviu Dragnea (vătaful PSD); miniştrii Liviu Pop Genunche şi Valentin Popa (Educaţie), Daniel Breaz (Cultură), Carmen Dan (Interne), Petre Daea (Agricultură), Tudorel Toader (inJustiţie)

Râdeam amar, întemeiat,
Că Ceauşescu-i agramat,
Dar eu constat cu-amărăciune
Şi-ţi spun şi ţie, naţiune:

Vorbea mai bine româneşte
Ca ăştia care "ne-nvrăjbeşte".
Stâlcea vreo două-trei cuvinte,
Greşit fixate-n a sa minte,

Dar ăştia, dacă socotesc,
Cam jumătate le stâlcesc.
Chiar de era şi el despot,
Măcar era un patriot.

Deşi era un fost cizmar,
El nu vorbea ca un birjar,
Nu le spunea că-s şobolani,
Ca Dragnea, alor săi duşmani.

poezie satirică de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (24 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoarea de ciori

Apoi am înfipt prăjina în pământ,
cu sperietoarea de ciori cu tot.
Este mai bine aşa pentru copiii din oraş care au temă
pentru acasă fotografii cu muncile agricole.
De unde să ştie ei ce sunt muncile agricole, săracii copii?

Privesc pe drum femeile frumoase, cele care nu sunt chiar
perfecte, ci au o tuşă de măiestrie artistică specifică,
ceva ce lasă o impresie bună ca ansamblu. Ca o pictură
adevărată, nu ca o regină a frumuseţii într-o fotografie
cu înaltă rezoluţie spectrală şi spaţială. Ele au rezoluţia în ochi.
Mie îmi plac cel mai mult femeile inteligente, la care vezi
o lumină bună în privire, parcă limpede, senină,
fiindcă au aripile lor proprii. Celelalte împrumută aripi şi devin zâne
ca fluturii. Cele bune şed într-o scorbură de soc bătrân şi prepară
ceai aromat pentru bătrâneii din trenul personal de pe ultima linie
cu trenuri lente. 2 lei ceşcuţa din carton şi 3 lei ceşcuţa din ceramică.

Copiii de la şcoala 1848 au luat trenul la linia 1 de lângă peronul
cu casa de bilete. Ningea cu confetti pe geamurile trenului,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima Romă

În lumina ucigaşă a zilei mă înfăşor ca într-o togă
aurită şi grea, cu picioarele în sandale străbat bulevardul
transformat în colb al acestui oraş calamitat.
Merg ca un împărat biciuit şi exilat şi aştept venirea
nopţii, caut densitatea amplă a întunericului, siguranţa
respiraţiei libere, neconstrânse, ţipătul fecioarelor dedate
violului într-un câmp al iluziilor, redat agriculturii urbane,
zgomotul unei birje pline cu muscali beţi şi femei,
în goană de mai bine de un secol, mirosul acela răcoros,
puţin umed al evadării clandestine, fără un scop precis, sau
imediat confundabil. În jurul meu – urlătoarele automobile
cu nenorociţi, nesfârşitele vitrine ale nimicului, mulţimile
inutile şi pieritoare de oameni, coloşii drepţi şi verticali
din piatră, cu poveştile lor încremenite ori născuţi cu
limbile tăiate.

Semizeul a poposit în piaţa centrală, dar nimeni nu se uită
la el. Stă pe un piedestal şi asudă ca o curvă fără ventilator,
lumea crede că e un simplu om, vreun nebun, vreun actor
rămas pe drumuri, nimeni nu-i bănuieşte jumătatea zeiască.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mlaştină

Călător in negru vânt; lin şuşoteşte slabul stuf
În mlaştina liniştii. Pe cerul cenuşiu
Un cârd de păsări călătoare trece;
De-a curmezişul peste întunecata apă.

Agitaţie. În cocioaba dărăpănată
Se ridică-n zbor ale putreziciunii aripi;
Mesteceni infirmi suspină în vânt.

Seară în cârciumă părăsită. Rosul drum spre casă
Blânda melancolie a păscândelor turme,
Fantome de noapte: Broaşte râioase din apa argintie ies.

Comentarii

Trakl s-a aplecat în mod obsesiv asupra poeziei "La mlaştină". Există patru versiuni scrise între iulie 1913 şi mai 1914.
Iarăşi întâlnim, "călătorul", un motiv important în opera lui Georg Trakl. El este în drum spre "mlaştină" - şi această zonă, mlaştina, este caracterizată ca o "realitate saturată" cu "întunecata apă", "putreziciuni", "mesteceni infirmi" şi "broaşte râioase".
"Păscândelor turme" sugerează că acesta este unul dintre numeroasele mlaştini din apropiere de Salzburg, care se învecinează direct de terenurile agricole. În plus, Trakl a rămas în Salzburg în mai / iunie 1913 - după o lungă şedere în Innsbruck şi înainte de a se muta la Viena pentru o vreme - şi a lucrat intens la poeziile pentru prima publicaţie a cărţii "Poezii" pentru editura "Brenner" în care găsim prima versiune a poeziei "La mlaştină". Nu reiese din literatura secundară faptul că prima versiune a acestei poezii a fost probabil scrisă la Viena şi intitulată "Decembrie".
La sfârşitul primei strofe, se întâlneşte un vers ciudată, care străbate toate cele patru versiuni neschimbate: "De-a curmezişul peste întunecata apă". Certitudinea aparent magică cu care Georg Trakl se mişcă, de fapt, pe un teren necunoscut, chiar periculos, e reţinută de exemplu, de Joseph Georg Oberkofler în "Amintiri despre Georg Trakl", 1966, p. 130 şi următoarele în "O călătorie cu sania").

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada lui Petrişor

Motto:

Petrică şi Petrişor
Toată lumea are un dor
Numai tu ai mai multe
Ştiute sau tăinuite.
Care pleacă şi vin
Din Craiova sau Negomir.

Plecând, din Craiova în sus
Pe al Jiului curs
Înspre nord şi la apus,
După un timp ai ajuns
În comuna Negomir
Cu oameni harnici şi buni.
Este satul lui Petrişor
Care este fermier
Iubeşte agricultura
Florile şi pomicultura.
Multă vreme a fost plecat

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!