ambiţie

Sunt fărâma de atom

Am adunat atâtea-n viaţă
că mă întreb unde au loc.
Ca şi câmpul cu verdeaţă,
am adunat în suflet tot.
Am adunat prietenie,
speranţă şi simpatie.
Iubire, bunăvoinţă,
le-am adunat cu credinţă.
Cu generozitate aleasă
le-am închis la mine-n casă.
În suflet şi-n inimioară,
să-mi fie în viitor comoară.
Cu mult curaj şi cu putere
am strâns în timp ceva avere.
Cu bună dispoziţie,
dăruire şi ambiţie,
am adăugat şi toleranţa
şi-am echilibrat balanţa.
Astfel am dat vieţii nou sens
şi contez în Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia înseamnă

viaţă fără gânduri triste
leşin de bucurie şi zări
albastre sub convoiul de iluzii
suspine de mulţumire
trezitul cu noaptea în cap alături
de volumul nou de poezii
să regretăm că nu ţinem stiloul
în dreapta şi ţigara fumegând
între buze pentru ambiţii şi boli
cu stânga scormonim prin cenuşa
de cuvinte care stau pe vise

poezia înseamnă plonjonul
în beatitudine fără ameţeli

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românie, pământ sfânt

De ce au luptat străbunii,
Pentru ce-au ales să moară?
Să scoată la vânzare unii
Minunata noastră ţară?

Şi-au plecat plini de speranţă
Bravii soldaţi la război
Într-o frumoasă dimineaţă
Să ne-aducă pământul înapoi.

Au vărsat lacrimi şi sânge
Să-i spunem acum pe nume.
Dar patria mea e tristă, plânge
Copiii ei sunt departe... în lume.

Pe noi cum să nu ne doară
Când ne vedem fraţii alungaţi
Străini ajungi la ei în ţară
Şi-n sărăcie ani de zile uitaţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (15 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flossie Cabanis

De la Bindle's Opera House din oraş
La Broadway e un pas imens,
Dar am încercat să-l fac, ambiţia mea a luat foc
Când aveam şase ani
Şi am văzut "East Lynne" jucată aici în localitate
De Ralph Barret,
Actorul romantic la modă, care mi-a încântat sufletul.
Adevărat, m-am întors înfrântă acasă,
Iar Ralph a dispărut în New York,
Lăsându-mă singură în marele oraş –
Dar viaţa l-a doborât şi pe el.
În tot locul ăsta tăcut
Nu există spirite înrudite cu al meu.
Cât de mult aş vrea ca Elenora Duse să fi venit în mijlocul tristeţii
Încremenite de aici
Şi să fi recitat aceste cuvinte

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

Prind mai întâi ochii
apoi conturez întreg capul
indiferent ce mi s-ar năzări
doar gestica mâinilor mai contează
restul e culoare.

Orice personaj portretizat are fizionomia lui
surprinsă static ori în mişcare
acele lumini şi umbre aruncate
să-ţi dea senzaţia de viu
de ins aflat intr-o anumită stare
care se poate schimba în orice clipă
prin câteva trăsături de poziţie
Dincolo de acestea trebuie să-i pui
zâmbetul, tristeţea ori meditaţia
ca să i se intrevadă caracterul
ambiţios, viruent ori meditativ
la întâmplarile prin care trece
din interior să-i transpară sufletul
intuit de privitorul captivat

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 aprilie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Robert Davidson

Spiritul mi-a devenit obez hrănindu-se cu suflete de oameni.
Când întâlneam un suflet puternic
Îi provocam mândria, rănindu-l, şi-i devoram vlaga.
Adăposturile prieteniei îmi erau cunoscute
Şi unde puteam fura un prieten, nu ezitam.
Oriunde îmi puteam creşte puterea
Prin subminarea ambiţiei altora, o făceam,
Pentru a netezi astfel calea măririi mele;
A triumfa în faţa altor inteligenţe
Însemna pentru mine achiziţia şi totodată dovada unei puteri superioare,
O bucurie mereu crescândă,
O gimnastică a sufletului, intensă şi biruitoare.
Aş fi putut trăi în eternitate devorând suflete,
Însă partea lor nedigerată a clădit în mine o nefrită ucigătoare,
Alimentând-o cu temeri, nelinişti, depresii,
Ură, suspiciuni, viziuni tulburi.
Finalmente, cu geamăt, m-am prăbuşit.
Luaţi aminte, ghinda
Nu creşte stejar devorând alte ghinde.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Mamă!

Un izvor de viaţă plin de iubire,
Ce mă adapă zilnic cu fericire,
O floare de o frumuseţe interioară.
O, mamă, pe tine te-am văzut întâia oară!

Un sunet minunat dintr-un glas duios,
Un zâmbet dulce ce mi-e de folos,
Un gând bun în fiecare noapte şi zi.
O, mamă, pentru tot nu pot a-ţi mulţumi!

Un nume ce sună atât de plăcut,
O fiinţă delicată ce m-a născut,
Un dar primit de la Cel de sus.
O, mamă, ştii că te iubesc nespus!

Un fapt că tu eşti ce am mai preţios,
O stare ce mă îndeamnă să fiu ambiţios.
Un sentiment dintr-o dragoste aleasă.
O, mamă, tu pentru mine însemni acasă!

poezie de Ovidiu Kerekes (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thomas Ross, Jr

Am văzut asta chiar cu ochii mei:
O rândunică de stâncă
Şi-a făcut cuib într-o gaură pe malul înalt şi argilos
De lângă Vadul lui Miller.
Dar abia ieşiseră din ouă,
Că un şarpe s-a târât până sus la cuib
Să-înghită puişorii.
Rândunica mamă cu fluturări de aripi rapide
Şi cu ţipete ascuţite
A luptat cu reptila,
Orbindu-o cu bătăile ei de aripi,
Până când şarpele, zvârcolindu-se şi ferindu-şi capul,
A căzut de pe mal
În Spoon River şi s-a înecat.
Nu a trecut nicio oră
Până când un sfrâncioc
A străpuns-o pe mamă cu pliscul.
Cât despre mine, am reuşit să-mi depăşesc condiţia inferioară
Doar pentru a fi distrus de ambiţiile fratelui meu.

poezie clasică de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trece un semn...

Clipeşte senzual, clipeşte,
Ambiţiilor puse-n zbor,
Cu fericiri înalţă stilul
Plăcerii unui nou amor.

Zâmbetul ei este mirific,
Un trandafir rotat în piept,
O muzică de preamărire
Pe care pururi o aştept.

Pământul se topeşte-n sânge
Când printre flori e singurea,
Aprind în cer roua de vise
Să ard o clipă doar cu ea.

Trece un semn prin veşnicia
Iubirii ce nebun i-o port
Când mătură zăpada vieţii
C-o lumânarea pusă-n tort.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce n-aflăm în împlinirea...

De ce n-aflăm în împlinirea dorinţelor din astă lume,
Acea sublimă fericire ce înainte-i am visat,
De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume
N-afli nimic ­ nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat.

Bacanta-ţi dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară.
Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu;
Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta, gura-i e-amară,
Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ţi li se prea dădu!

Şi gloria te chinuieşte ­ e un supliciu ce apasă,
Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta;
Şi vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă
Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta.

Nu împlinirea cea aievea a celor ce doreşti în lume,
Numai dorinţa după ceva e tot ce-i dulce pe pământ;
Dorinţa, iubirea de fală, ambiţia după un nume,
Îmbletul după mărire: te fac numai mai fericit.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!