Poezii despre aripi și lumină, pagina 3
Faze
(...)
3
un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina
oricare ar fi noua bucurie
prietenia și prospețimea
mătasea obosită a peștilor
spre pace prin muncile lor
prietenia și tandrețea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a orașului
o așteptare ce se coace
vidul inimilor
înțărcată noaptea
[...] Citește tot
poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți cu lumină
fluturi cu aripi mari
aleargă moartea
ce din pridvor zâmbeste,
ei se ascund în palmă
tremură la orele târzii,
lumina le este dorință dar si rug,
vor fi captivi felinarelor
nici un deochi nu-i poate
despărți de sărutul
fierbinte.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu două fete în poemă...
Poem interior: gândire
Tenace, surdă, fără chip,
Țâșnind din inimă, lucrând
Carnea și spiritu-n iubire.
Poem exterior: obraz
Și muzică, aripi de flăcări,
Ce-l poartă-n spațiul adâncit
Către lumina fără nori.
Sunt eu, ești tu, o dublă temă
Limpede-avânt, durere sumbră -
Cu două fete în poemă,
Unite cu-n sărut în umbră.
poezie clasică de Pierre Nothomb din Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripa de fluture
mi-a plăcut mult fluturele tău de lemn
cu aripile descheiate
umbrele prin care ghiceam
viitorul cercurilor de lumină
trupul abia siderat sub pânza de paianjen
a dorului din care țeseai artificii
surâdeam cand le-aprindeai
eu nu știam că sunt clipele tale
ardeau atât de frumos la tâmpla mea
murmurai o tăcere stinsă
în globuri de rouă
te-atingeam cu buline magice
zborul tremura pe aripi
tu stăteai țintuit
în arcul privirilor mele
abia ghicindu-mi trecutul
în piele
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Diana Nemteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi
Dacă o flacără, o clipă,
din drumul ei știut se-abate,
arzând o fragedă aripă
a unei gaze-ndurerate
Și suferă, pentru că știe,
învăluind-o în lumină,
de ce durerea-i tot mai vie,
Spune-mi, te rog, cine-i de vină?
poezie de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru rugăciune
Se cioplește pământul cu genunchii
după aceea sărută cerul
că ești sub el.
Cât de măiastre pot fi aripile visului tău
după rugăciune,
câtă speranță,
câtă energie
vine dinspre cer
ca și cum ai fi pe fundalul infinitului
o pată de lumină.
Pentru Rugăciune
ajunge un cuvânt și ai deja aripi,
ajunge o închinare și ai un Dumnezeu
care să te asculte.
Cioplește pământul cu genunchii.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (2020)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
Era ea,
sub clar de lună;
plângea,
iar el
îi aspira lacrimile.
Smulse o pană din aripa lui
și îi cusu rănile sufletului
cu fir alb de fericire.
Deodată chipul ei
fu brăzdat
de lumina caldă
din privirea lui.
Luna întinde o mână,
îi apucă cu două degete
și îi ridică în slava Cerului.
De atunci
[...] Citește tot
poezie de Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Fost-a un opaiț,
ce-a luminat cândva
și-n nimb de aur
lumina-i strălucea!
Veniră fluturi mulți
... o mie,
lumina să i-o vadă,
dar a lor aripă
îi stinseră lumina,
apoi, plecară-n
lumea largă!
În noaptea ce cuprinde
pământu-n lung și-n lat
de veghe stă opaițul,
dar e cu ochiul,
spre pământ plecat!
Când magică,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Cernea din Ferestre în timp (14 septembrie 2008)
Adăugat de Rodica Cernea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Oasele mele
sunt catedrală
clopotului de șoapte
a iubirii tale.
O inimă în inima mea
clopot cu aripi
și dangăte jerbe
de lumină
lutului de aici
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aripi și lumină, adresa este: