Poezii despre descreștere, pagina 3
Îngeri în ploaie
Privesc pe gaura cheii
Credința în care mi-am pus
Îngerii la păstrat în cufere
Cu volumul redus
Crucea timpului macină
Răbdarea ascunsă în albastre
Lacrimi din neliniștea
Iubirilor noastre.
Privesc pe gaura cheii,
Îngerii mă cheamă lângă ei,
Când i-ating simt că bulucesc
În ploaia cu frunze de tei!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihii...
Tot eu-l meu, în vremi demult apuse,
era redus mereu la roi de puncte...
Și, printre ele, se întrezăreau mărunte
nescrise manuscrise. Și nespuse...
Se reducea și la un soi subtil de vaier
cu lavă-n fundul firii clocotindă,
în stare-o lume-ntreagă să cuprindă,
cu flăcări. Și cu ape. Și cu aer.
Și se nășteau cuvinte contrapuse
banale, interzise, nerostite,
sfioase, tainice, ferfenițite,
cu mâni întinse. Și cu pluta duse...
Dar a trecut și asta, cu stupoare,
între extreme: demnitate-lașitate
din lava mea cu-aplomb de zeitate
se înfiripa vers. Și eu-ul nu mai doare...
poezie de Iurie Osoianu (10 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri
Pas pe sticle stinse de-ntuneric,
Reducerea pamantului
La paralela de indiferenta.
Singuratatea, stricta jucarie
Uitata intr-o scoica.
Pe mal, nepasatoare panze
De inimi colorate,
Dureri stigmatizate
Pe sange nisipiu.
In lumea stranie de trupuri
Zig-zag-ul umbrelor
PRIVIRI.
poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmur crescând de valuri
Trirema se șterge prin asfințit,
Cu dânsa suspine deșarte...
Ecouri fugare au amuțit,
Departe se-aud... mai departe.
Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos și cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Și piere pe mare cuvântul.
E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalță, descrește, învie.
A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Trecea nagoda peste râu,
din visul adormit plecată,
lăsând licornul fără frâu
să bea jăratec din covată.
Înaripat, precum era,
s-a ridicat la cer deodată,
părea un nor de mucava
întins pe cerul fără pată.
Ea l-aștepta sub un gorun,
descântec să-i așeze-n cale,
din mâțișorii de alun
să-i facă frâu pe nicovale.
Din ghindele căzute jos
potcoave noi să-i făurească,
s-ntoarcă râul tot pe dos,
mirată apa să descrească.
Mantaua din zefir, pe mal,
să o ascundă-ntr-o găoace
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi
spune-mi unde să te caut
umbra mea șovăitoare
nopțile când de răcoare
sufletul e mai precaut?
dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie
parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce
niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-și află un rost
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge iarăși fără tine
Ninge totul fără tine
și perdelele
și paturile din spitaluri
și cearceafurile lor mototolite de-atâtea perfuzii
ninge pe sub streșini tencuiala cade
mâna mea s-a rătăcit singură prin buzunare
toți oamenii se topesc înainte de-a atinge pământul
se-ncăpățânează să ningă
veștile ajung greu în cer
sunt prea ocupați să-nchidă prăvălia
și să vândă totul la licitație
ninsoare cu preț redus și ieșită din garanție
după cum te așteptai, probabil,
ninge degeaba fără tine
ce banalitate de gând de sentiment de iarnă
în lume sunt atâtea ninsori inutile
și oamenii-s atât de puțini.
poezie de Radu Herjeu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Nădușeala nopții curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aș voi să găsesc o asemănare
Și caut în zgomote și murmure,
In viori, în naiuri și ghitare
Ecoul ndeslușit și turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopți în fund,
Și din noapte-n noapte, nopțile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca niște site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid și descrește ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i șuierul săbiilor ce se ascut
Și-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul și ornicul lui în care timpul colinse.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resimtiri...
Ma pierd, nu ma lăsa să mor,
Trecutul - nu mi-a fost ușor,
Mă simt uitat, și parcă zbor,
Speranța mea, e în viitor.
Cu lacrimi îmi plătesc tributul,
Am să blestem pe veci minutul.
Mai văd și acum, ce nu se vede,
Mai cred și acum, ce nu se crede
Sunt un vechi colecționar,
De lacrimi și de durere.
Hazardul îmi descrește clar,
Sentimentul de plăcere.
poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beneficiile izolării
Nu vă creați iluzii false,
Că izolarea nu ajută;
Acu-s doar mai puține șanse
Ca alte treburi să... se-mpută!
Spălându-vă pe mâini, nu-nseamnă
Că vă spălați și de păcate;
La rele, "Ăla" tot vă-ndeamnă,
Numai că... nu prea se mai poate!
Zicale, dăinuind ca cetini,
Spun că reduci, dar nu înlături:
Aleșii, să nu calce-n străchini,
Bărbații, să nu calce-alături!
poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre descreștere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre descreștere, adresa este: