Poezii despre muzee, pagina 3
Muzeul poeziei
Poezia este cel mai urât miros
frumos
o candelă în gura flăcăroaselor minuni
la morții adunați în morți un singur os
cu adevăr stropiți peste minciuni..
De aici există continuitatea existențială!
Eu nu scriu în rimă
dar am o plăcere să o privesc
cum se stinge în propria climă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă plângeți
dacă am să mor,
lacrimele voastre
sunt produsul finit
al unei despărțiri
prestabilite.
Aplaudați-mă,
ca pe sicriul lui Paler
ieșit din muzeu,
nu ca pe un artist,
nici ca pe un poet,
ci mai de grabă
ca pe un om
care a știut
toată viața
că moartea
e doar o tăcere individuală...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu fugi că e în van, ploaia cade din tavan
nu clachează cine calcă
la răspântii papagali
e muzeul plin de gali,
mutul se ținea de falcă
nu de falcă, ci defalcă
să salveze colivia
că ne pradă hoții via
cu căruțele și-o calcă
nu de falcă, ci defalcă
grijile pe cap de om
din butelcă într-o salcă,
bea de sete, rromul, rom
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turiști
De la ei trebuie să te aștepți doar la vizite de condoleanță.
Vin, îngenunchează la Muzeul Holocaustului,
Afișează figuri triste la Zidul Plângerii
Și râd în spatele draperiilor grele
Din hotelurile lor.
Au făcut poze
Cu morții noștri renumiți
La Mormântul Rachelei, la Mormântul lui Hertzl
Și la Muntele Muniției.
Ei lăcrimează deasupra copiilor noștri dragi
Și le curg balele după fetele noastre puternice,
Și-și atârnă chiloții
La uscat
În băi albastre, răcoroase.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Folosește clipa
Dacă viața ce-o primești
Vrei s-o trăiești bine,
Numai sta să te gândești.
Nu-ți fie rușine!
Din ea te înfruptă.
Ia tot ce-ți oferă.
Ba chiar te și luptă
S-o faci mai prosperă.
Asta este miza
Să trăiești mai mult.
Că de vine criza
Totul e pierdut.
Folosește clipa!
Ăsta-i sfatul meu.
Nu fi la Antipa
Piesă de muzeu.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.
Nu întâlnești aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.
Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere la copilărie (sonet)
ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)
Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Și inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.
Mă furișez în al căsuței pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toți nepoții, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.
Las dorul la streașina speranțelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.
De străbuni tot mai săracă e lumea
Și plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragul cuvintelor șoptite
M-am rupt de liniștea dintr-un muzeu de artă
de dragul cuvintelor șoptite,
gândurile îmbrăcate de sărbătoare
hoinăresc prin imaginile admirate.
Nopțile din culori adorm în tablouri,
întunericul se preface în umbre de fantome
pierdute-n extaz de plăcere.
Limbi de șarpe pe fiecare urmă de foc
încerc să adun de pe miriștea timpului
în care se aprind lămpi de stele
și mai departe moartea face tumbe
de bucuria veșniciei rămasă acasă.
Doamne, cât hazard mi-a crescut pe umeri
de mă apasă și-n somn,
visele încearcă să-mi arate raiul
și mă trezesc înainte să-l văd.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tandrețe
Tandrețe, piesă rară de muzeu...
În care gară ai fost uitată?
În care frunză ești picată?
Ai dispărut, nu te găsesc
Și toată ziua rătăcesc
Cu gândul dus pe stradă.
Mă voi intoarce in poieni
În anotimp care-a fost ieri
Pierdută poate-n iarba verde
Esti giuvaier ce nu se vede
Seninul ce alintă-n zori
Privirea-mi dornică de flori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viata, dublu mixt
Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.
Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.
Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.
Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.
poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre muzee? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muzee, adresa este: