Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

pedeapsa cu moartea

Poezii despre pedeapsa cu moartea, pagina 3

Tudor Gheorghe Calotescu

Cine să-mi mai înțeleagă dansul

oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschiși
la un eveniment atât de pământean
dintre mine și umbra mea
ca și cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte

dansez și zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deși cunosc verdictul acesta încă de la naștere
poate de aceea râd ca un nebun
și dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârșitul lumii

iar judecătorii se tot întreabă
dându-și coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecu moartea prin mine

Trecu moartea prin mine,
Mă lasă-n pace,
Pășesc printre ruine,
Cu carapace,
Ca o țestoasă mă simt,
Doar creierul umblă,
Ca-ntr-un tablou de Klimt,
Mai fac o tumbă,
Scoate limba la mine
Cine vrea, cine poate,
Nu mă plâng, nu mă ține
Nici viața în rate.

O, zile, voi zile de teamă
și de speranță, capete
de regi decapitați,
ore, picături de sânge
regesc, nimeni nu știe
unde-i regatul dispăruților atlanți.
Mâini ce semnează

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un fragment

După ce-otrava se-așterne precum roua
Peste petalele lor, anumite flori
Au, spun unii, parfumul mai dulce decât
L-aveau când, din boboc, s-au desfăcut în zori.

Spun unii că oamenii condamnați la moarte
Beau vinul îndoit – o calpă, dulce zeamă,
Cu-o plăcere mai mare decât ar fi băut
Cândva cel mai curat, mai nobil vin din cramă.

Spun unii că în cântecele vrăjitoarelor,
Oricât de stridente sau crude din cale-afară,
Se află-un sentiment uitat, un ritm misterios,
O armonie poruncitoare și bizară.

Eu cred că vocea diavolului
Intră-n urechea noastră mai adânc și mai deplin
Decât cuvintele șoptite de îngerii din cer,
Oricât de dulce și de clar, de cristalin.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Condamnare la primăvară

Mă judecă, natură, când muguri odrăslesc
Și adu martori drepți, clemență îți cerșesc!
Mă judecă natură la ceasul primăverii;
Si dă sentință dreaptă, e timpul reînvierii!

M-ai condamnat la moarte în toamna colorată
M-ai aruncat în beci, în iarna înghețată
Te rog mai fă-mi chemare, mai cer înc-un recurs;
Simt picul ăst de viață, prin mâini cum mi s-a scurs.

Citește-mi condamnarea să-mi fie martor vântul
Pădurea, lăstărișul, câmpia, dealul, crângul
Împușcă-mă cu muguri, cu alb de ghiocei
Și gâtul să mi-l tai, cu toporașii tăi.

Aprinde o narcisă, așază-mi-o în mână
Să-mi fie bocitoare o floare de zambilă
Tămâie-mă cu aer de flori de primăvară
Și dăruie-mi speranța să mai trăiesc o vară.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Palma condamnatului (după un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
și pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
și un șir de erori incredibile;

Câte din acțiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-și urle nevinovăția
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreți să îmi luați viața
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
și eu n-am nici o vină?!
Și punându-și palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,

[...] Citește tot

poezie de din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi n-aveți suflet de creștin (către guvernanți)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerșim din poartă-n poartă,
Voi ne-ați condamnat la moarte.

Ne-ați obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeți cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greșită.
Pe drumuri plâng, flămânzi și goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveți suflet de creștin.
Nu cunoașteți ce-i durerea.
Voi v-ați clădit luxos destin
Prăduind țării averea.

[...] Citește tot

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Scrisori din eternitate

De acum, așteptăm să ne aducă,
‘Nea Poștașul,
Scrisori din eternitate, scrise
De mame,
De bunici și alte neamuri adormite,
De cei a căror cădere au săvârșit
Pentru glie,
De tineri, de copii nenăscuți
Scrise pe foițe de aburi,
Împodobite cu miresme de lauri...

Încet-încet, se mută în cimitir satul,
Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte
Scrisori de la iubiții lor plecați în armată,
Sau copii să meargă la scăldat la Sâi...,
Iar toamna la școală,
Căci, nu vor mai fi nici dascăli.
Nu vor mai rămâne
Nici capre, nici ciobani să le pască...

[...] Citește tot

poezie de din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Chemare

Nu-mi auzi strigătul?
Chemarea din inima mea.
Nu-mi simți lacrima
Pe buza ta.

Nu-mi vezi disperarea?
Îi prea mare distanța?
Îi prea mult timpul trecut?
Totul pământ, totul pierdut?

Ne temem chiar și de cuvânt,
De soarele în asfințit, în amurg.
Confundăm viața cu ceva sfânt,
Ne condamnăm la moarte pe rug.

Ne pierdem chiar și acum,
După atâta timp trecut.
Ne mulțumim cu o clipă
Și zburăm pe o aripă frântă.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îi văd sângele pe flori de trandafir

Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-așterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însuflețind eterul,
Trupul îi strălucește-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.

Îi văd fața-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări și tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui – desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.

Toate drumurile-s de pașii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toți spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.

* Joseph Plunkett a fost un înfocat naționalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 și executat prin împușcare. Cu șapte ore înainte de execuție s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce mă consider un mare poet

Motto:
"Nenorocitule, tu crezi că poți să-mi smulgi din umăr brațul drept?
E mama mea care m-a condamnat la moarte!"

Încet își întinge degetele de fildeș
Bătrânul schivnic, în floarea de colț...
Din ea se înalță albastru fum de tămâie
Și cade o ploaie cernită prin bolți.
Nu, nu sunt eu, dar cine cântă
Cu glasul zdrobit peste zodia de-argint?
Cu glas ventriloc, cu voce de sfântă,
Cu-n pic de mercur peste măsura de-absint?
Dar cine-ar spune oare-nfiorat
Că nu las eu tot ce-i mai bun în mine?
Se va prelinge neutrinul curentat
Către mai bune continente, ori caline.
Și de va fi să-not sincron,
Cu pulberea neliniștii aură,
Și fuga iepurelui e doar oximoron,
Căci sângele din rana lui se scurge-n gură.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pedeapsa cu moartea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook