sensul vieţii

Ţelul vieţii

Părinţii-l văd un ţel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalţă prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine să asculte.

Deprinderea spre viaţă stă în exemple.
Părinţii ştiu să mustre, să contemple,
Exuberanţa vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilaşii ştiu noul să-l importe.

Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-şi pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.

Copiii visează uneori să crească,
Ca unul, altul, să se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot să deprindă bunele maniere.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăia iarbă

la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile şi scaieţii înfloriţi cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieţii lui şi urmărea atent jarul ţigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
şi asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de nobleţe
care a venit la plic cu siguranţa
se simţea sigur pe situaţia creată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzvrătire

La naştere sămânţa morţii încolţeşte-n noi.
Şi-abia născuţi, toţi suntem botezaţi,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.

De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viaţă?
Ce moştenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morţi au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morţii îşi nasc fii,
să îi condamne şi pe ei la moarte!

De ce ne naştem, Doamne,
înfometaţi de viaţă
şi-o iubim,
când singura menire a vieţii,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?

Schimbă, Domane, sensul vieţii

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fluxul creaţiei

trăiesc setea maladivă de poezie
senzaţii voluptoase vibrează în mine
încordări de lumini preced o fantezie
străluciri de lacrimi curg din retine.

în ritmuri sonore pe culmi de splendoare
mănunchiuri de raze apariţii îngereşti
dau sensului vieţii supremă valoare
fericirea absoarbe curcubeie cereşti.

melancolia devine o stare normală
iubirea o învăluie şi o alimentează
izvorul tămăduirii chipul îl spală
în planul demiurgic eu sunt o frază.

fluxul creaţiei curge din cerneală
în poezia zilei - simţire magistrală.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcuşul lui Sisif

Suntem parcă de veacuri obosiţi
Ne naştem trişti trăim cu disperare,
De clipe dragi fugim mereu cerniţi
Cu griji mărunte-n aspră izolare.

Ne stăpânesc orgolii, ambiţie şi ură
Uităm să dăruim, nu ştim nici a primi,
Iubirii ca ofrandă îi punem azi cenzură
Şi preţ dacă se poate în uşi să o reprimi!

Pierdut e sensul vieţii chiar şi valoarea ei
Plătim tribut mereu cu sănatatea noastră,
Grămezile de vise făcute-s pentru zei,
A noastre, triste stele văzute prin fereastră.

Iluzii de tot felul ne facem neîncetat,
Clădim castelul vieţii pe dune de nisip
Ne-atârnă slăbiciuni, iar sufletu-i uitat
În buruieni de gânduri, urcuşul lui Sisif.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (18 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al lumii sens e un nonsens

Al lumii sens e un nonsens major
Şi nu-i echivalent cu sensul vieţii,
Te-nalţă, Simm, din roua dimineţii
Şi zeci de sensuri ai să vezi în zbor!

Pe gheaţa vieţii, omul e-un actor
Şi-adesea, e subţire sticla gheţii,
Un sens ar fi, după cum spun poeţii,
Da-i doar un fum, în spaţiu, călător...

Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viaţa-i un nor – poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,

Când duhul, lin, în Cer ţi se prelinge,
– Chiar dacă înainte mult mai este –
Tu scrie, Simm, şi visul ţi-l atinge...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot eu

Pleacă de aici.
Ce faci acolo?
Aş da orice
Şi totul...
Dar inima mucegăită
Praf prea mult s-a pus pe ea
Aşteaptă clipă potrivită
Stai...
Pleacă din viaţă mea.

Tristeţea nici nu e simţită,
Nesimţirea spală orice păcat
Dar păcate nu există
Şi concluzia nu e rea.

Totul are niciun sens.
Sensul vieţii nu,
Nu, nu, nu, nu,
Nu stă cu mâna-n san
Că nici eu n-am apucat,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Theodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, eşti binecuvântarea mea,
Şi pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.

Te-aş scrie-n mii de versuri şi te-aş repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viaţa mea doar ca să ţi-i dau ţie,
Aşa cum tu din viaţa ta mi-ai dat viaţă şi mie.

Te simt în fiecare gând şi-n fiecare dor,
Şi mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îţi sărut iar mâna de atâta timp aştept.

De-ai putea să pierzi din bani să-ţi cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ţi cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aş sacrifica întreaga viaţă doar să te ştiu bine,
Aşa cum ţi-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!