Poezii despre ulii, pagina 3
În livadă
Stau în sara liniștită sub castanul înflorit
La o masă-n trei picioare de brad sur și învechit.
Pe subt pomi trimite raze ascuțite asfințitul,
Peste masa cenușie încrestată cu cuțitul.
Trece-un uliu spre pădurea ce se clatină în vale,
Însemnând peste-o ogradă o bulboană de spirale.
Între pomi, într-o poiană printre crengi cadelnițând,
Văd știubeie văruite, toate așezate-n rând, -
Și privind prisaca albă cu căsuțe argintii,
Mi se pare că-n poiană e un sat pentru copii.
Peste valea unde crește tot mai des pădurea-naltă,
Într-un iaz cu ape limpezi cântă un buhai de baltă,
Cântu-i somnoros de bucium, din adâncuri verzi de ape,
Răcoros răsună-n frunza din copacii de pe-aproape.
Soarele căzut pe dealuri, ca din gura unei gropi
Scânteiază frunze albe prinse-n vârfuri lungi de plopi,
[...] Citește tot
poezie celebră de Demostene Botez din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antropologie în semn
Pasărea de lemn scormonea după pene.
Păunii cloceau ouă alb-negre. Cânta
un fluture a lene
dintr-o omidă în formă de lulea.
Fluierau oile, behăiau ciobanii, porumbeii
cu ulii în cioc dansau ritualic
cu scarabeii.
Ei se țineau de mâini și ardeau lanurile
sub tălpile lor
și își făceau planurile
casei cu intrarea direct în dormitor.
Ei plantau apoi păsări de lemn
păsări căutătoare de pene
cu care să scrie un semn
ce la rândul lui să culeagă
alte și alte însemne.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uliu odihnindu-se
Stau, cu ochii închiși, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit și ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.
Privilegiul copacilor înalți!
Flotabilitatea oferită de aer și razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu fața în sus pentru a fi inspectat de mine.
Ghearele-mi sunt încleștate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creație
Pentru a produce ceea ce sunt și pe fiecare din penele mele;
Acum țin Creația la picioare
Sau zbor cu ea prin aer și o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparțin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dimineață
În dimineața asta,
Care nu mai privește pe nimeni,
Se-ncheie visul copilului arcaș,
Ce-așteaptă un răspuns de vânt
La strigătul de pasăre-n extaz..
În filmul mut al toamnei,
Pe dinafara ușii,
Mai rătăcesc cărări,
De pădurari orfane..
Dintr-un război de vânturi
De brume și de cețuri,
Sunt emigrantul singur
Al tinereții mele
Menit s-aștept în prag,
O iarnă și o moarte,
Doi fii risipitori,
Ce-acasă s-or întoarce..
Într-un bilanț de drumuri,
E-o Galatee totuși
Și-ntr-un sfârșit de toamnă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am cunoscut
M-ai așteptat în parc, pe bancă
Era-ntr-o zi de sâmbătă,
Cu flori în brațe și bomboane,
M-ai cucerit cu un oftat
Mi se părea că lumea râde,
Dansam si te prindeam de braț,
Îngenuncheai în fața noptii
Iar eu eram regina ta...
Așa-mi doream så te păstrez,
Un prinț frumos și prieten drag,
Să-l simt în fiecare clipă
Cum m-atingeai si te iubeam!
Dar nori și ploi te-ai dus departe,
Uitâd ce promisiuni făceai,
Un uliu ne-a furat iubirea,
Și dor si lacrimi mi-ai furat!
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul umbrei
mă mulțumesc cu întunericul
să-mi întindă mâna firesc
la capătul zilei
spre ferestre închise
de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în
atmosferă
de parcă nu m-ar fi orbit definitiv
cu ochii scoși
ulii despărțirii
să mă împrăștie
printre copaci bătrâni
mă mulțumesc cu pustiul
trimis împotriva mea fără mila
începutului
de fapt
te-am iertat din zorii plecării tale
multul nostru e puținul rămas
la plecare
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lydia Humphrey
Du-te, vino; du-te, vino la și de la biserică,
Întotdeuna cu Biblia sub braț,
Până am îmbătrânit și mi s-a albit părul;
Necăsătorită, singură pe lume,
Găsindu-mi frați și surori în congregație,
Iar copii în biserică.
Știu, unii râdeau de mine și mă credeau ciudată.
Cunoșteam sufletele de ulii care zburau sus pe cer în lumina soarelui,
Deasupra turlelor bisericii, luând biserica în râs,
Disprețuindu-mă fără să mă fi văzut.
Însă, așa cum aerul din înălțimi era dulce pentru ei,
Aerul din biserică era dulce pentru mine.
Era viziunea, viziunea, viziunea poeților
Într-o formă democratizată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au înflorit castanii
Au înflorit castanii în parcul dintre noi
O simfonie amplă ce vine din trecut,
Din frunzele căzute răsar copacii goi
Comemorând în taină iubirea ce-am avut
Pe-aleile din parcuri băncuțe răzlețite
Mai găzduiesc sporadic spre seară bătrânei,
În aer porumbeii cu aripi descrețite
Planează și fac tumbe prin crengile de tei.
În aer zarvă mare, asemenea-n pământ
Stupinele sunt pline și câmpul înverzit
Au înflorit castanii și ulii sunt în vânt
A renăscut natura în timpul irosit.
Au înflorit toți pomii și florile din lume
Triumfă iarăși viața, renaște din pustiu
Și poate doar iubirea să vrea să își asume
Secundele tristeții în infinitul viu.
poezie de Valer Popean din Și macii plâng de dorul tău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fii...
Să fii om bun, când lumea e haină
Să fii umil, când alții te denigră.
Să fii milos cu cei ce sunt sărmani
Să dai mâncare celor fără bani.
Să nu bârfești, chiar dacă ești bârfit
Să nu urăști, chiar de nu ești iubit.
Să știi cum să zâmbești, când inima iți plânge
Să nu faci loc tristeții, că altfel te învinge.
Să fii mereu senin, este un dar Ceresc
Să spui mereu în viață, cuvântul "mulțumesc"
Să îți întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.
Să fii mereu în viață, un om la locul lui
Să îți ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să știi să cerni mereu, cei bine și cei rău
Să te ferești de ulii, ce zbor în jurul tău.
[...] Citește tot
poezie de Marinela Florina Jurcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind spre cer
Pe pământ, mâl...
Nori pe cerul tapetat cu dureri.
În spatele pleoapei senine
Închisă-n dizgrație
Față de pictura umană,
Lacrimi de ceară.
.................................
Doamne, suntem poporul dorit -
Un "Iisus " răstignit,
Trist și însingurat.
Biciul vieții-am răbdat!
Ulii flămânzi ne-au mărunțit carnea
(I-a năpădit foamea!).
Ne-am sorbit sângele
Cuprinși de setea luminii.
Unde sunt serafimii?!
Heruvimi și-au întins aripile pe cer...
Am sculptat pe ele numele meu,
Pentru a nu rătăci calea.
Dar drumul calvarului ne poartă încă -
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ulii, adresa este: