Poezii despre angajare, pagina 4
Contraste sau asemănări
Pe vremuri,
Bogații se numeau boieri,
Astăzi se numesc bancheri.
Sau,
Pe vremuri se numeau baroni,
Astăzi se numesc patroni.
Săracii se numeau argați,
Azi se numesc angajați.
Boierii aveau armane,
Patronii au pavilioane.
Ieri, baronii-aveau castele,
Azi hoteluri cu cinci stele.
Ieri, bancherii-aveau de toate,
Azi au bănci, parcă-s palate.
Boierii-aveau moșii întinse,
Patronii-au firme necuprinse.
Copiii boierilor,
cu trăsuri veneau la școală.
Copiii săracilor,
cu opinca cu obială.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun bărbat, nicio problemă
am să scap de tot ce-mi amintește de tine
când dorm, în orașul virtual plouă,
aș ieși să ne mai certăm sau să-ți dau cu tifla,
să te caut prin autobuse,
în panourile luminoase de reclamă
aproape că nu mai am probleme
și mi s-a făcut dor de obsesia noastră comună
pentru locuri întunecoase și reci
prin ploaia ursuză care-mi strică machiajul
și gestul, te caut să vezi
ce urâtă sunt când mă gândesc la tine
și ce mare a crescut nasul tău
după ce mi-ai spus că în oraș plouă
și că nasul tău nu există
eu dormeam liniștită,
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilemă (Pamfletul omului nou)
Să fiu ceva, înțeleg,
Ce să fiu, e greu s-aleg...
Din atâtea meserii
Cunoscute de copii.
M-aș face și eu zidar,
Dar mă umplu de mortar.
Cismar, mi-ar trece prin cap,
Dar mă murdăresc cu pap.
Fierar, ar fi toate bune,
Dar mă mânjesc cu cărbune.
Croitor, pot să mă fac,
Însă mă înțep în ac.
Tapinar, ar fi mai bine,
Dar cade vreun pom pe mine.
La câmp, ca agricultor,
Ar fi mai atrăgător,
Dar prea este mult noroi
Când e culesul în toi.
Ca brutar șef-cocător,
Prea te coci lângă cuptor,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propunere de legi cosmice pentru poeți
ar trebui adoptate prin legi cosmice
anumite privilegii pentru poeți
cum ar fi sticle de uitare, la discreție
căci numai Dumnezeu știe prin câte săbii este trecută în fiecare noapte
conștiința lor
cum ar fi locuri de reculegere deferite de ochiul oricărui privitor
paturi în mijlocul oceanelor
care să fie neapărat străjuite de rezervații
de liniște
căci poeții sunt ca niște angajați ai adevărului cu normă infinită
căci numai cuvintele lor pot mângâia chiar și străfundurile morții
căci numai tăcerile lor pot fi auzite
chiar și de ultima stea din Univers
și dacă tot veni vorba de neființă
ar trebui ca acolo unde sunt înmormântați poeții
să nu poate păși numai veșnicia
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Estetica decadenței
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un catel (cantec pentru copii)
Un catel traia odata
La o casa de tarani
Si pazea ograda toata
Fara nici un fel de bani.
Fara nici un fel de bani.
Cand ii arunca stapana
Mamaliga sau vreun os,
El sarea sa-i pupe mana
Si ii multumea frumos.
Si ii multumea frumos.
De erai copil cuminte,
Trebuia numai sa-l strigi,
Ca venea la tine iute
Si din coada-ti da covrigi.
Si din coada-ti da covrigi.
[...] Citește tot
cântec, muzica de Marian Cioaca, versuri de Marian Cioacă (2006)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a făcut nava lumii cu mare atenție
Dumnezeu a făcut nava lumii cu mare atenție.
Cu infinita măiestrie a unui Atotstăpânitor
I-a întocmit carena și velatura,
Mai avea de lucru la cârmă
Pentru a-i aduce ultimele îmbunătățiri.
Stătea în picioare, drept, privindu-Și mândru opera.
Chiar atunci în fatidicul moment cineva I-a cerut ajutorul.
Și Dumnezeu s-a îndreptat într-acolo.
Iată, nava, vicleană, a profitat de ocazie și-a șters-o,
Alunecând abilă, fără zgomot, de-a lungul drumurilor.
Și-astfel, pentru vecie fără cârmă, a început să navige,
S-a lansat în călătorii ridicole,
S-a angajat în ciudate evoluții,
Făcând viraje ca și cum ar un urmări scop serios
În fața vânturilor neghioabe.
Și erau mulți în cer
Care râdeau de chestia asta.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, neabătutul
Nu vreau să mai întâmpin nimic,
Nu mai cinstesc,
Nu mai sărbătoresc,
Nu aniversez, cei zece ani de la, cei doisprezece de la, cei
Doi și jumătate de la cei douăzeci...
Nu mă mai mobilizează cele nouă și jumătate, opt, șapte luni
Până la...
Nu vibrez la magistrale
De când mă trezesc dimineața și până seara târziu
(Căci am într-adevâr cu total alte griji și probleme)
Nu înfierez
Nu aplaud, nu scandez (uitați-vă la buzele mele lipite)
Nu mă iau la întrecere.
Mă lasă rece graficul recoltelor bogate,
De la "Însămânțările sunt în toi", până
La "Mai sunt două zile pânâ la încheierea secerișului"
Și până la "Total pentru export".
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate
Nu mă angajez ferm,
Știu ce înseamnă actuaIa etapă și fără să mi se urle
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procuror.ro
Mă adresez cu cinste la onor,
Al dumnevoastră, eu-l subsemnat,
Ca-n înalta funcție, de prim și procuror,
Să constatați cât sunt de vătămat.
Mi s-a furat tot ce-am avut mai bun,
Prin muncă agonisite, bunuri toate,
Fără să știu că-i doar armă, un tun;
O șmecherie... trasă cu temeritate.
Știu și tunar, ce s-a destăinuit
-Beat de licorile ce-odată aveam-
Și din vecini, prieteni, ce-au zărit, privit
Și lumea nepăsândă de la geam!
Am fugit spre dreptate, s-o câștig
Și polițistul mi-a promis s-o am;
"Părtaș sensibil, el, ce din covrig
Trăiește amărât... E bine că reclam!".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(re) Așteptându-l pe Godot
În grădină personajele glisează
într-o nouă subversiune
printre esențe, aparențe,
dezbrăcați de secrete.
sinceritatea arde.
ineluctabil
personajele glisează
Așteptându-l pe Godot...
Cel ascuns după paravan
amestecă pregnant
florile, ființele, spiritele,
marionetele, adevărurile
amăgindu-i cu verbalismul său catifelat.
după care pleacă
să danseze farandola
în Piața Mare.
A uitat de Godot...
O să angajez un bufon,
să le schimbe destinul
scatologicelor personaje.
[...] Citește tot
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buburuza
Degerată, dar lucidă, rătăcită sub o nucă,
buburuza se gândește cât de mult poate să ducă.
Are-o singură rochiță și-i desculță-ntreaga-i viață.
Nu se-ngrașă, nu slăbește... e tot timpul dodoloață.
Deși-i rudă cu albina, nu cunoaște gustul mierii.
Mănâncă doar păduchei de când dau în floare merii.
Toată vara are grijă nimeni să nu se deoache,
așezându-se pe-orice e privit de-o bazaoache.
A jucat roluri, o droaie, angajată de poeții
ce nu-i dau nicio simbrie, știindu-i duhul blândeții.
Face artă pentru artă, dăruindu-și frumusețea.
Lumea-ntreagă o adoră, simțindu-i delicatețea.
Nu-i decât o gândăcică! O cheamă și mămăruță.
Hărnicuță, iubitoare și atâta de drăguță...
Degerată, tot socoate, dar face planuri în van!
Habar n-are, sărăcuța, că trăiește doar... un an!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre angajare, adresa este: