Poezii despre cămile, pagina 4
Non-sens
deziluzii...
frig pătrunde-adânc în oase,
pândesc la trecerea dintr-o idee
în alta
concave-ascunzișuri de sens,
nimfatice fragmente.
aruncătorii de flăcări, circarii
și cămilele au reprezentație
pe-o coamă de deal,
iarba arsă de soare,
colina ridicată în cinstea căderii
și eu-păpusa c-o sută de ațe
înfipte-n mâini...
doar presupusă alunecare,
abisul de gând, visul de-un val, uitat anotimp
da... mi-amintesc că odată în fagurii de miere
era ascunsă, de fapt, întreaga fiere...
gustat-am...
și de-atunci nu mai închid ochii
de teamă să nu cad mai jos decât lacrima.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cresc lumile sub lupa poetului
precum buruienile în lanul fermierului
parcă în ciuda erbicidelor
din ce în ce mai totale
chiar și deșertul se poate lăuda acum
cu drumuri din asfalt și lăzi frigorifice
pline cu red bull și coca cola
iar cămilele first class au evoluat genetic
ronțăind nisipurile dunelor
ca pe misterul unei ploi cu asteroizi
în miezul unei furtuni solare
știrile curg pe fond galben
precum cădeau bombele cu napalm în vietnam
în timp ce caravanele merg prin calea laptelui
spre cine să mai știe care clienți galactici
cu dare de stele
oricum
dincolo de pustiul acesta
nu mai e loc de nicio oază
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cal cu cal
din tabloul cu cal
de tracțiune expus foarte sus
la salonul de toamnă târzie
copitele animalului ne
supus coboară patinând pe o șină (hazlie...)
îngustă ca o fustă de
femeie bravând în funcțiune
în același
tramvai cu alți cai în secțiune
copitele
animalului greu de dus într-o pătură (?!) din
păr de cămilă de
la sârbi trec granița dintre artă și grajd (o să fie...)
de parcă
infirmeria veterinară le-ar ajuta
mai mereu
se nasc probleme de-algezie la muzeu:
publicul încă nu
are durerea, nu
poate, nu știe să călărească
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glasul care strigă
Într-o piele de cămilă
Sta unu-mbrăcat mereu
Și-a venit la el o dată
Unul mare fariseu.
- Cine ești? fu întrebarea
Unui preot ce-i Levit
Împlinitu-sa scriptura
Mesia El a venit?
- Nu-s Ilie, nici prorocul
Și nu sunt eu nici Isus
Cum în file de scriptură
Este zis și este spus.
- Dar răspunde la întrebare:
Cine ești? Ca noi să știm
Căci botezi și nu departe
De oraș Ierusalim.
- Eu sunt glasul care strigă
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui Har Dyal
Singură pe-acoperișul amenințător ca un eșafod,
Mă-ntorc și privesc biciurile fulgerelor pe cerul gri
Urmele fermecate-ale pașilor tăi acolo-n Nord.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Sub picioarele mele stă bazarul într-o liniște de moarte
În ocolul lui cămilele trudite dorm în plină zi
Dorm și captivii din raidurile-n ținuturile de departe.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
Soția tatei e bătrână, anii-au asprit-o, iar eu-s povară,
Cenușăreasă-n casa care nu mă mai poate ocroti
Beau lacrimi, iar pâinea pe care o mănânc i-amară.
Revino la mine, Iubite, altfel eu voi muri.
*Acest poem este inclus în narațiunea lui Kipling DINCOLO DE CULOARE, o poveste tristă și neîmplinită de dragoste dintre un englez, Christopher Trejago, și Bisea, o tânără văduvă de religie hindusă. Titlul acestuia l-a inspirat pe T. S. Eliott, care a schimbat titlul unui celebru poem al său, astfel PRUFROCK PRINTRE FEMEI a devenit CÂNTECUL DE DRAGOSTE AL LUI K. J. PRUFROCK.
poezie clasică de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fosta iubire
Nici amintirea nu te mai păstrează
De-aș vrea să-ți cânt m-aș poticni afon
Ai fost o nebunie și o rază
Rămâi un numar vechi de telefon.
Aș vrea să te mai văd, dar nu se poate
Am auzit că te-am văzut cândva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta dragă ființa ta.
Mai vine cineva și mai îmi spune
Câte ceva de bine sau de rău,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luând tot ce era al tău.
Cândva te presimțeam pe-o fâlfâire
Știam apropierea să ți-o gust.
Acum chiar să mă tai tot nu am știre
Că-mi e aproape pasul tău îngust.
A fost iubire? Sau minciună lungă?
Te rog dă voie gândului curat
Din depărtarea mea să te ajungă
La orice nume azi te-ai fi mutat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
moment de bine - 5
mi-a încărunțit surâsul
obrajii îmi par cămile șezând
lângă două oaze nu cine știe ce bogate
mâinile scormonesc uscate vântul
printre norii iuți astăzi ori
peticul de geam o fi cu vina
întredeschiderea lui vremelnică
în noaptea aceasta m-am rugat și
rugăciunea în loc să aducă ușurință
m-a istovit
o fi cu vina înjumătățirea cu frică
a cuvintelor, hei
nu vedeți
cât de hilară
este umbra mea jucând țonțoroiul
în jurul zidurilor o fi cu vina
lumina lunii filtrată de un nor pieziș
rămas în urmă
ca un cocor beteag
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să vorbim despre economia de timp
despre cum să mai găsim ceva secunde
mai totdeauna sterpe sfrijite și de neconsumat
de fapt ne vindem iluzia că am câștigat timp
când colo ne uităm din ce în ce mai des la ceas
ca într-o presare ciudată a niciodată de ajuns
apoi chirciți în noi mestecăm nisipul clepsidrelor
ca pe un deșert îndesat într-o cămilă
hai să strigăm ceva lozincar
la naiba cu festina lente
la rele cu toate aceste renunțări
să frecăm secundele în cap
până le vom transforma în energie verde
măcar se consumă înaintea energiilor convenționale
hai să tăcem câte ceva despre economia de timp
pur și simplu să ne privim calzi
să ne pătrundem în suflete
și să murim încet
cu folos
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un cocoșat...
Ceru-i peticit de stele,
Luna prinde a căsca,
Ispitit așa de ele
Tare-aș vrea a mă culca.
Patul urlă a pustie,
Parcă e un catafalc.
Îi voi sta ca pe tipsie
De îndată ce îl calc.
Doru-n mine dogorește,
Draga mea s-a măritat ;
Strâns de gât ca de un clește -
Un chiabur de... cocoșat.
Dac-o fi să odrăslească,
Să nu fie cu bănat,
Frumusetea-i îngerească
Purtând prunc tot cocoșat!
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pântec cu laser privit dintr-o parte. Feeling
Sânul asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă
și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc
cu toți ghimpii văpăii lăuntrice
inseparabili, ce îmi frământă starea.
Lipesc frumusețea unor mesteceni albi
din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte
înecând toate obstacolele artificiale
șterse în chinuri.
Un fel de intuiție personală ce o găsești
numai în freamătul pădurii de foioase.
Ploile de ninsori așteaptă să rumege
împletitura dureroasă a crengilor
arzând gingășia unui cuib de voci
pierdut prin Templul zeiței Hator.
Gonind veșnicia
printre glasurile răgușite ale pietrelor
puse s-aleagă arma cu plasmă a stăpânei!
Contur filigranat în porțelan albastru de Prusia.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cămile, adresa este: