Poezii despre crivăț, pagina 4
Câmp nou
Texte de același autor
Traduceri ale acestui text
0
Comentariile membrilor
print e-mail
Vizionări: 5207.
Câmp nou
poezie [ ]
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nichita Stănescu [Nichita_Stanescu ]
[...] Citește tot
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul tău...
Soarta-i uneori nedreaptă,
Ai noroc, minte-nțeleaptă,
Numai că nu poți păstra
Darul după cum ai vrea,
Anii, aduc și vreme rea!
Norii ce umbresc lumina,
Iarna debutând cu bruma,
Crivățul ce te pătrunde,
Omăt așternut oriunde.
Lumina cea mai străvezie
E ca visul trecătoare.
Soarele ca ieri, speri să mai vină
Cu mângâierea lui fermecătoare,
Un univers trăit de fiecare!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porți deschise
Să nu ascult chemările deșarte,
Ce aduc crivățul de noapte.
Să merg cu timpul meu de braț,
Să fiu bărbat între bărbați.
Spre împliniri, între noi vise,
Purtate doar de gând,
Tu, primăverii lasă porțile deschise,
Să intre timpul meu dorit curând
Coborâtor cu raze lungi aprinse
Îmbrățișează pajiștele-ntinse
Străbunii mei cu frunțile-n țărână
Sărută Dunărea străbună.
poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre ciudată
Iarna, toate păsările migrează spre sud.
Dar, iată, o pasăre în zbor întins spre nord,
Ciripind voioasă-n curenții reci care veseliile exclud,
Cu capul în furtună, cu-alt păsăret în dezacord.
Ea declară: " Nu vin aici pentru c-aș iubi gheața
Sau crivățul cumplit, ori țărâna cu-omătul covoraș.
Nu, o fac doar pentru că-mi place să-mi duc viața
Aici, să fiu singura pasăre care rămâne în oraș."
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă la final
O cană cu tămâioasă
de vin alb, scos din budană,
Pâinea aburind pe masă,
toate ne vorbesc de toamnă.
Toamnă este și-n livadă.
Pomii și-au schimbat veșmântul.
Frunze nu mai sunt să cadă,
Demult le-a scuturat vântul.
Soarele în nori se-ascunde,
Diminețile-s brunate,
Crivățul trimite unde,
Semn că iarna e aproape.
Toamna, anotimpul roadelor,
curând va pleca și ea.
Vine vremea babelor,
Vine iarnă grea.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, iarnă...
Du-mă, iarnă, peste lume,
într-o țară fără nume,
unde șade-o zână bună
care de pe cer adună
toate tainele din stele
și-apoi suflă peste ele,
lângă suflet să le-aștearnă.
Du-mă, iarnă!
Du-mă, vântule haihui,
într-un loc al nimănui,
unde să zâmbesc mereu,
să-mi fac cuib în curcubeu
ca să nu-mi mai dea de urmă
lacrimi care-n pleoapă scurmă
și mă-ndoaie spre pământ.
Du-mă, vânt!
Ia-mă, crivăț, pe-o aripă
și mă zboară într-o clipă
până dincolo de noapte,
să miros cireșe coapte
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Mihaela Hură
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viscolul
Crivățul din meazănoapte vâjâie prin vijelie,
Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.
Valuri albe trec în zare, se așază-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.
Viscolul frământă lumea!... Lupii suri ies după pradă,
Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă.
Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiți de vânt,
Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pământ.
Zberăt, raget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimântate
Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Și-n departe se aude un nechez răsunător...
Noaptea cade, lupii urlă... Vai de cal și călător!
Fericit acel ce noaptea rătăcit în viscolire
Stă, aude-n câmp lătrare și zărește cu uimire
O căsuță drăgălașă cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospeție îl întâmpină zâmbind!
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața, ghiocel!
Bună dimineața, rază de soare,
Călătoare-ntr-una, cum dorești,
Regăsită și-n oglinda lacului cel mare,
Unda lui te cheamă să-l trezești!
Bună dimineața, Crivăț pus pe fapte,
Îți trec în cont frunzele moarte
Și parcul troienit, singur și el,
Să știi: De veșnicia-ți nu mă tem!
Privește! Nu sunt friguros de fel!
Dezleagă tu acest mister,
Scuturând a iernii plăpumioară
A... Bună dimineața, ghiocel!
poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochi de azur
Mi-ai apărut în cale, Primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei îți dau contur
Trezindu-ne din amorțeală.
Pe crivățul neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Doar liniștea l-a domolit,
Că deseori vorbești în șoapte.
Sunt raze cu lumini de undă,
Care pătrund prin nevăzut
Și toată viața o inundă
De la prezent către trecut.
În pajiștea cu brațe moi
Hai, Primăvară, iar, la noi!
sonet de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre crivăț? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre crivăț, adresa este: