Poezii despre maimuțe, pagina 4
Spre balconul muntelui
Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuțe lamentându-și tristețile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.
Pretutindeni cad frunze
foșnind, foșnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:
Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli și de suferințe.
Munca grea și regretele amare
mi-au înghețat ș albit fruntea
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunțat la vinul meu.
poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde suntem?
Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni și fericirea viselor,
Având conștiința spulberată-n țigări, droguri și alcool
Entități de carton, cu sufletul rece și gol
Imperiu creat sub amenințarea maimuței
Venerată de puterea voinței
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie
Sclavi născuți cu capul plecat,
Crescuți in clopotnițe, ca animale cu botnițe,
Orbi față de ce au de sfâșiat
Și nimic nu s-a schimbat...
poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suntem maimuțe
de circ ar părea
că s-au săturat
și cele șapte miliarde as
cuțite de unghiuțe
înfipte în creier -
nu
vom ști niciodată să spunem
dacă unghiera pe catifea
lasă unele urme
(?!)
piramidele
circului nu
sunt piramidele
din vechime
nu
sunt zeități sub formă
de vârfuri
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn pentru compatrihoții de doi bani
Coboară naibii din maimuță
românule că nu-i căruță
Ce stai cu chestia pe-afară
așa e viața pe la țară
S-o bagi întruna și s-o scoți
ba în nepoate ba în nepoți
Și cât o fi ziua de lungă
să tragi de ea ca să-ți ajungă
Coboară naibii din copac
că urc la tine și te fac
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (24 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adrian Maniu: Menajerie
În orașul de provincie banal
unde niciodată nu se văzuse vrun papagal,
la colțul străzii pe maidan
a apărut un cort.
(Nu se mai văzuse așa ceva de-un an.)
La intrare sta-n picioare un om mort
și o flașnetă țipa indiscretă melancolii
de amurguri pustii,
pe când o femeie cochetă,
cu pantaloni verzi
și cu ciorapi,
ținea în mână o cravașă ca o baghetă
și făcea semne ca să îndemne din cale
să intre niște soldați la animale.
(Mai era acolo și o maimuță indecentă.)
Atunci trei copii cu nasul murdar
de pe maidan,
au scos fiecare din buzunar câte un ban
și madama le-a dat câte-un bilet...
[...] Citește tot
poezie clasică de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protestul maimuțelor
Odată o maimuță din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit malițioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniți un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcați în plop...
Nu sufăr comparații cu tristul regn uman,
Sunt mulțumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aș deveni port-bâtă și nici informator;
Și cum progenitorii maimuță m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veți vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorțate și prunci lăsați pe stradă.
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu (1990, București)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ironia sorții
Un parior dresă un cimpanzeu,
Ce-a deveni neîntrecut jocheu.
Era ușor, agil, cu gură mare,
Iar calul relaxat părea să zboare.
Ca și trofeu, acest jocheu cu blană,
Se mulțumea, modest, cu o banană,
Pe cănd stăpânul său cu rang de Sir,
Își îndesa cu sutele-n în chimir.
Urmând o competiție-nsemnată,
Stăpânul, lacom, l-a înscris pe dată
Și-avid să depășească bariere
A pariat întreaga sa avere.
Maimuța cu cascheta sa vărgată,
Luă un start lansat, ca o săgeată,
Lăsînd plutonu-n spate cam o milă,
Zburând spre o victorie facilă.
Cand mai avea din cursă o zecime,
Subit văzu maimuța în mulțime,
Un prichindel cu plete lungi, bălane,
Ce-avea în mână câteva banane.
[...] Citește tot
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul pas
Cum sta pe-o cracă-ntr-un imens copac,
Gorila Gu-gu, neagră ca un drac,
Se întreba, cu ciudă și mirare:
"De ce e omu-n lume cel mai tare?
Cum a ajuns stăpân pe tot Pământul
Și cum a dobândit, în timp, cuvântul,
Cu care se-nțelege foarte bine?
Prin asta doar e diferit de mine...
Se vede foarte clar, e diferit,
Dar saltul său de unde a pornit?""
Și cum privea din vârf de pom spre vale,
Văzu, departe, fumegând furnale
Și îi surâse, în sfârșit, norocul:
Secretul, fără dubii, este focul!
Cu focul el a preparat mâncare,
S-a încălzit și a topit din fiare,
Făcând unelte tot mai avansate...
E foarte clar acum, e focul, frate!
Atunci urlă cu gura de un cot,
Să vină maimuțoi de peste tot
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărfuri
Quinquirema din Ninive sau din Ofir
Vâslește către casă, spre însoritul Palestinei mal,
Cu un caric de fildeș,
De cimpanzei și de păuni,
Cu vin alb, cu lemn de cedru și de santal.
Splendidul galion spaniol în traversadă dinspre istmul malaezian,
Tanghează pe lângă maluri cu palmieri verzi, curioși să-l vegheze,
Cu un caric de diamante,
Smaralde, ametisit,
Topaz, scorțișoară și monede de-aur portugheze.
Nava de cabotaj britanică, vânătă de pulberea salină și-nvăluită-n fum,
Se-opintește prin Canalul Dover, de vânt și valuri încercată,
Cu un caric de cărbune de la Tyne,
Șine de cale ferată, fontă,
Lemn de foc și blide ieftine din tablă galvanizată.
poezie clasică de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre maimuțe? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre maimuțe, adresa este: