Poezii despre oameni răi, pagina 4
Vrem să trăim în fercire
În poliție sunt mulți
Tu nu vrei să ne asculți,
Uite așa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.
Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiția,
Să schimbăm politica.
Să fie în țară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.
Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.
poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flash
încerci să scapi fetița
de oamenii răi conduși de
omul rău care slujea o față
bisericească vândută diavolului
erau păsări de pradă cu înfățișare
umană și suflet de fiară
*
violența a început într-o noapte
când toată lumea era beată
sau drogată
umblau cu țigările în colțul gurii
morții umblau pe stradă
cu toporul înfipt în vârful capului
alții aveau inimile străpunse
*
conduc cu viteză să nu adorm
mă arunc în gol de la ultimul etaj
după ce m-a sărutat un înger
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă de dor
Dă-mi, Doamne,-un stilou, să scriu pe un nor,
cu litere mari, cât îmi e de dor
de-al Nouălea Cer, rămas neatins
de-un ochi muritor, de viață închis...
Chiar dacă am vrea să nu ne-ntristăm,
o facem, crezând că ne bucurăm
de ce-i trecător și neînsemnat...
De ce, ce ne place-nseamnă păcat?!
O grea bâjbâială ăst' Dar, numit viață!
În timpu-i ce trece, ne sapă pe față
dureri și tristeți și zgârie-obrazul
cu șanțuri adânci, să-ngroape necazul.
De haz de necaz, rău m-am săturat,
pe oamenii răi, chiar m-am supărat!
E-un pic cam târziu s-am grijă de mine,
da-i bine și-acum! Să văd cât mă ține!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa și pe pământ
Se moare atât de ușor
închizi ochii
și vezi îngerii cum vin
te îmbracă în romburi albe
Cerul se clatină
sub scuturarea prunilor
Oameni buni
Oameni răi
E toamnă în livadă
și pe scara nesfârșitului
se numără trepte
un fel de cules pentru mai târziu
Pentru nicicând
Pentru niciunde
Se moare atât de ușor
azi zâmbet,
mâine uitare
închizi ochii
și din tine se scurge tristețea
[...] Citește tot
poezie de Costin Tănăsescu Ștefănești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățături
I
Să te ferești de omul bun
El știe toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.
Și, cum nu spune niciodată
Ce suferință i-a fost dată
Și nu se plânge în zadar
De tot ce-i poți da mai amar,
El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Și peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.
Și, neînștiințat, te duci,
Mânat tu însuți de năluci,
Cu gândul la prostia lui
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox trist
Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată
Cine nu știe de fapt,
Cum trăiești fără iubirea,
Ce o dată te înalță,
Pan' la stele și mai bine.
Dar sunt oameni răi în lume,
Care ca să-ți facă rău,
Te desparte într-o clipă,
De iubirea ce-ai purtat-o nouă luni în pântece.
Și fetița mea frumoasă,
E-nvățată să urască,
Tot ce e frumos în lume,
Și iubirea părintească.
Deși mama ei cunoaște,
Toate mașinațiile,
Știe că va veni o vreme,
Să culeagă roadele.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aemilianus Monae, din Alexandria, 628 - 655
Îmi voi construi o panoplie inexpugnabilă,
din vorbe, expresivitate și maniere;
astfel îi voi întâmpina pe oamenii răi,
fără nicio teamă sau slăbiciune.
Ei vor vrea să mă rănească. Dar dintre cei care
se-apropie de mine niciunul nu va ști
unde-s rănile mele, zonele mele vulnerabile
tăinuite sub toate minciunile care m-acoperă.
Cuvinte lăudăroase ale lui Aemilianus Monae.
Și-a construit cu adevărat vreodată acea panoplie?
Oricum ar fi, n-ar fi purtat-o prea mult.
A murit în Sicilia, avea douăzeci și șapte de ani.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pisică și-un cățel
Vorbăreață din născare,
O pisică stă la soare
Și tot mișcă din mustață
Cu-n cățel față în față.
- Vreau să știi, spune pisica,
Cu un nas cam atâtica,
Eu pernițe am la gheare
Și mereu cad în picioare.
Stau la pândă, măi Grivei,
Să îi prind pe șoricei
Care-s tare jucăuși,
Uite unul chiar acuș!
Și pisica se repede
Când pe șoricel îl vede.
Stă puțin și se gândește
Cățelușul și grăiește:
[...] Citește tot
fabulă de Gabriela Gențiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oameni răi, adresa este: