Poezii despre viscol, pagina 4
Landoul roșu
Prin păduri de porumb
Landoul roșu ne legăna.
Inima mea lângă inima ta,
Negru hulub lângă negru hulub.
Norii, câți au trecut peste noi,
Cu viscolul, cu soarele împreună s-au dus
Către colina dinspre apus.
Doar noi în neguri, în ploi.
Dar roșul, eternul nostru landou
Ne poartă mereu înainte, ne poartă
Se-nchide o poartă, se deschide o poartă
Peste sufletul vechi, pentru sufletul nou
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîntoarcere ....
m-aș întoarce la tine deși
niciodată n-am fost împreună
orice drum înnapoi aș găsi
orice limbă ași face-o comună
orice ușă din care-ai ieși
orice viscol si orice furtună
ca un lup hămesit aș pândi
poate ești ca și mine, nebună
poate-om sta amândoi și -om fugi
în pustia din clarul de Lună
și vom fi împreună deși
niciodată n-oi fi împreună...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către contra
Copil din flori al zăpezii
cu sufletul de viscol plin
frate de vers cu Arghezi
încep parcă totul cu amin
Cu sufletul de viscol plin
în vers cu flori de gheață
o dușcă din oala cu venin
și-mi vine chef de viață
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Seară de iarnă
Suflă viforul afară
Și pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Ba vuiește, ba încearcă
Să ia stuful înghețat,
Ba lovește-n geamuri parcă
Un drumeț întârziat.
E pustiu în cămăruță
Și-ntuneric... Ce gândești?
Spune-mi pentru ce, măicuță,
Stai tăcută la ferești?
Poate-al viforului vaier
Te-obosește, draga mea,
Poate fusul tors din caier
Te adoarme făr' să vrea?
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereți pustii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triumful purității
Ninge tandru la Moldova
pe zăpadă eu am scris
însă vântul mi-a șters slova
ochii iernii s-au deschis
Pe zăpadă eu am scris
imn femeii ce-o iubeam
dar a viscolit și-n vis
a înmugurit un ram
Imn femeii ce-o iubeam
însă vântul mi-a șters slova
și precum un tei din ram
ninge tandru la Moldova
Pe zăpadă aș mai scrie
cu miros de iasomie
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Premoniție
Nu mă păcăli, Toamnă,
cu mângâierile tale formale,
cu peisagii zăcând pe simezele
romanticilor întârziați
Prea multele-ți naturi moarte
ascund în ele premoniția
viforniței ce mă va îneca
în albul uitării...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câți ca el?
Viscol, vis, colind, furtună
fur, tu n-ai văzut
amice ce am ice
într-o mână, mână doară...
Așadară, bunăoară, într-o seară
se arată
colo-n poartă
individul care poartă
toartă-n băț
cercei în buză
îi cer ce-i un fel
de scuză, individul se amuză, se ascunde
unde
nici nu te aștepți;
ce să-i ceri
acelui care
prin trecutul care-l are
se dă printre cei deștepți?!
poezie de Gheorghe Gurău (13 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine mi-ești pădure!
Cine-mi ești, pădure,
Lamură ușure,
Versului meu teafăr,
Zborul de luceafăr,
Cănd te sună cerul,
Arșița și gerul,
Din pământ te sapă,
Viscolul spre apă!
Printre frunze-n dungă,
Îmi foiești în pungă,
Pădure de gânduri,
Leagăn pentru scânduri!
Cine-mi ești, pădure,
Lamă de secure,
Vis de-ncrângătură
Semn de legătură.
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
KOSAVA !
A nins cu frunze ruginite
Prefigurând al iernii vifor,
Dar printre florile ofilite
Natura crede în viitor.
Suflă vântul, bate, bate,
Prin ferestre acum sparte
Doamne, ce s-o întâmpla?
De-o mai ține tot așa.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâia ninsoare
Ești întâia mea ninsoare
Ce mă ninge în tăcere,
Nu e viscol, vifor mare,
E-alinare, mângâiere.
Neaua ce-o așterni în cale
De tristeți m-a-ndepărtat,
În zăpada fină, moale,
Crește liniștea în strat.
Lin se-așază peste creștet
Fulgii calzi, plini de speranță
Și-mi aduc în dulce umblet
Tihnă, pace, siguranță.
Geruri, viscole-n vâltoare
Vor veni în iarna grea,
Cu ninsori blânde, ușoare,
Tu, să ningi, iubita mea!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre viscol? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viscol, adresa este: