Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 5
Clandestin prin copilărie
Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă așa departe de casă
în împărăția copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toți se înțeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
ființă vie rege și copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi șterge și lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o șansă ridicați-vă-n
picioare se naște un copil
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irosiri
Scrisoare de dor rătăcită-n pustiu,
Furtuni de nisip iau aduceri aminte,
Avea mângâiere de fluture viu
Și lacrima serii în tandre cuvinte.
Am pus inocența din vise stinghere
Crezând în iubire ca în Dumnezeu,
Altare de jertfă în patru unghere,
Pe tine din umbră, sculptatu-te-am zeu.
Și-n fiece seară cu mirul durerii,
Scriam nostalgia pe pânze de vânt,
Cerșindu-i speranțe mereu primăverii
Și-n taină, în suflet, credeam în cuvânt.
Azi toate-s iluzii, închise pe veci,
Pe vrana iubirii, pecetea uitării,
Trimis-am scrisoarea pe alte poteci
Și-n mine-s izvoare cu seva iertării.
poezie de Angelina Nădejde (19 iunie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă pentru Monica
Arta de-a descoperi arta
Trecutul ca biserică
gata să-L primească
pe Dumnezeu
Toți îngerii
au îngenunchiat
în zbor
Niciun cuvânt
în plus
Nicio tăcere
în
minus
Fiecare sfânt
își
administrează
propria firidă
și
credincioșii
Azi cuvintele
pictează
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (7 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Simt genunchii grei în univers,
Ochii au podoabe de cristale,
Pe pământ însămânțez cuvinte
Lipite pe-a statuilor petale.
Miroase noaptea a țărână crudă,
Ziua aburește-n Dumnezeu,
Simt genunchii grei de nemurire
Și mă închid profund în crezul meu.
Până când voi răstigni în vene
Greierii uitați pe flori de sânge,
Până ce lapte cald din sân
Pe crucea mântuirilor va curge,
Până atunci voi scruta universul
Cu ochii răsăriți din noi izvoare,
Pe-o rază de Luceafăr poezia
O voi purta în univers nemuritoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
după era ta am rămas gol
sa pictez amintiri roșii
din cuvinte albe
cumva să încerc să mă umplu
de veșnicie și de tine
uneori sculptez din tristețe
numele tău în aortă
iar dumnezeu îmi bate toaca în piept
nu prea mai am cuvinte
nici somnamintiri roșii
dar am învățat să urlu alfa
sângerând sub lună
dacă mă auzi reinventează-mă
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ținte galante
Iarba
iată
se pregătește
să facă
saltul ei
anual
în
verde
Copacii
recent
înfloriți
Se retrag
mai
sus
Acolo
unde
Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clowni
Credința mea este cuvântul meu
Și ruga ce-o inalt spre Dumnezeu
Nu-s patimasa, nici aroganta nu-s
De ce-aș minti, ma vede Cel de Sus
Aș vrea sa spun... cred ar mai fi ceva,
Nu vreau a critica sau a blama
Dar uneori observ cum se trag sfori
Și-n cor se-aude rasetul de clowni.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensul Iubirii
Atât lumina cât și umbra sunt dansul Iubirii,
Iubirea nu are cauză;
Este iubirea astrală a secretelor lui Dumnezeu.
Iubitul și iubirea sunt inseparabili și atemporali.
Deși am încercat să descriu Iubirea,
Atunci când am experimentat-o,
Am rămas lipsit de cuvinte.
Deși am încercat să scriu despre Iubire,
Am rătăcit lipsit de ajutor;
Creionul mi s-a rupt și foile au alunecat.
În acel loc inefabil în care iubitul,
Iubirea și obiectul iubit sunt una.
Fiecare moment devine glorios prin lumina Iubirii.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: