Poezii despre fum și iubire, pagina 5
Cu țigara în gură
pictorul obosit de atâta fum scos
și băgat ne spunea că femeile
sunt niște obiecte folosite
de pictori pentru nuduri
o gândire cam șifonată pentru un
mânuitor de pensule și culori
ținea țigara în gură și când a fost
fulgerat de dragoste
poetul ne spunea că femeile
trebuiau iubite sau folosite ca muze
și surâsul lor era o poezie
poetul era un timid fumând pipă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aleea confidentului
Ea gâfâia.
Tu mergi ca un incendiu prin pădure,
Puma, iubitul meu,
Cum aș putea să te urmez!
Îndată pietrele porniră să se umfle, gata să pleznească,
Crotinele fugiră,
Tufișurile luară foc,
În vârful unui cedru un far sălbatic se aprinse.
Și cerul leoarcă de sudoare izbi cu fumul său
În orzul ochilor cei mai extenuați din lume.
Se-mpletesc picioare vătămate,
Se zbat micuțe mâini.
Noroc.
Prin devotata șoaptă a iubirii
Iubitul auzi
Și drept se ridică.
[...] Citește tot
poezie celebră de Rene Char
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văpăi
Nu seamănă cu tine,
nimic din ce-am iubit,
nimic din ce iubesc,
n-a-nlocuit parfumul,
scriu alchimii de gânduri
mințindu-mi c-am murit,
dar, nasc lumini și umbre,
'nălțîndu-mă ca fumul.
Nebănuite aripi,
din ochi și coaste-mi cresc,
stă noaptea, o felină,
la pânda-nfiripării.
plutesc cuvinte-n rime,
și-n slove'ți încropesc
răvășitoare-arome'n,
veșmintele obstinării.
Îmi rupi cerul în două,
răstălmăcind tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai puțin iubit dintre pământeni
(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")
cotonogește fumul ăsta, Petrini!
aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârțești
omul fără un ochi
și acum
muști din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale
ți-a fost dat să te-nvârți
în cercurile verighetei
pe ușa bisericii scrie
să rămâi
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După dragoste
A dispărut magia ca un fum,
Ne întâlnim acum ca fitecine;
Pentru mine-ai încetat să fii miracol,
Cum nici eu nu mai sunt pentru tine.
Ai fost vântul, iar eu am fost marea
Dar acum stelele s-au stins în dimineață,
Am devenit surdă ca piscina
De lângă țărmul înrămat în ceață.
Dar deși piscina de furtuni e ocolită
Și nici mareei tribut nu îi plătește,
În sinea-i zi de zi tot mai amară,
Iar pacea-i mai rece ca un ochi de pește.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi uibind, femeie gingașă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri, fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din cravașe iese fum
Crește bârfa ca urzica
Lângă margine de drum,
Într-o rană a iubirii
Sunt cravașe, iese fum.
Stă cu brațele în cruce
O duduie bârfitoare,
Pe la ea trecut-au mulți
Pentr-o clipă-nălțătoare.
Și nu-i pasă. Ea-i femeia
Tocătoare de iubire,
Are tact, știe să pună
Șiretlicu-n tăinuire.
Bârfa crește, ea o crește,
Chiar la margine de drum
Și când jură că-i cinstită
Din cravașe iese fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cântec fără răspuns
De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăcești ca un fum, ca o viță-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingașă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărțită de ea însăși
ca doi îndrăgostiți după îmbrățișare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subțiri fără umbră?
De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
gonește-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofertă
Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe un stih străin
Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simțea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuiește sângele.
Iubire cu nesfârșit ritm, invincibilă
ca muzica și eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut și, de murim,
nici noi nu mai știm că ea moare și nici lumea
nu mai știe. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
și aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Și mi se arată în față iar și iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroșiți
de sarea talazurilor
și de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
și câinele îmbătrânit de așteptare în fața porții.
[...] Citește tot
poezie celebră de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre fum și iubire, adresa este: