Poezii despre noapte și pace, pagina 9
Se deșiră noaptea
Se deșiră noaptea lung peste atol
Vântul jucăuș saltă ghemotoace
Arlechini de aer au pornit să joace
Peste satul care, de sus, pare gol
Turmele de lână coborând în pace
Pe meridiane de la pol la pol
Pleava vânturată face un ocol
Ácelor acéle de-nfipt în cojoace
Oamenii de parcă nici nu se mai văd
Au cerut refugiu în visele lor
Plâng melancolia fiecărui zbor
Și cu gândul veșnic la un alt prăpăd;
Zorit metronomul bate uniform
Și furtuna vine. Însă ei tot dorm
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia
Din ceruri descindută, a mea candidă liră
N-am atârnat vreodata la poarta de-mpărați;
Când însa-ale lor fapte venind o-nsuflețiră,
Din secol pân' la altul etern au fost cântați.
Virtutea prin puterea-mi devine o ființă,
Ca zeu pre pământ are și templu, și altar;
Și viciul, din contră, din neagra locuință,
Cu scorta lui de rele, e fătul lui Tartar.
Istoria prin mine ia chip, se-nființează,
Și libertatea mumă a fericirii fac;
Eu timpului dau aripi, prin mine el viază,
Și-n candidă fecioară eu pacea o prefac.
La câmp și la cetate, în noapte și în rază,
În carceri, pe ruine, pe oamenii mari cânt;
Conserv ale lor nume în secoli de viază,
Fac vie-a lor țărână, dau suflet în mormânt.
Fu noapte, și acuma, când soarele răsare,
Venii eroii voștri în lume-a celebra;
A lor țărâna sacră la vocea mea tresare.
Și dacă dormiți încă, cel mort vă va-nvia.
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Determinare
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
pâini de lumină s-au copt din grânare
să le împartă vântul în zări pacifiste.
mă topesc în noapte ca o lumânare
alung întunecările cu acatiste
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă strălucesc ametiste.
în poezia lunii găsesc alinare
stelele iubirii sunt țesute-n batiste
visele nocturne au o determinare
să ardă în raze gândurile triste.
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Române, frate române!
Somnoroase parlamente
Stau la cârma țării încă,
Din motive evidente...
Noapte-adâncă!
Unii spun că nu prostia,
Ci străinii sunt de vină
Pentru ce-i în România...
Noapte lină!
Când subțire-ți este ciorba,
Când adie vântu-n pungă,
Tu, române, ține-ți vorba,
Noapte lungă!
Peste plai frumos de țară,
Pleacă șefii să se culce,
Dacă viața ți-e amară,
Noapte dulce!
[...] Citește tot
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoane sterse
Privesc de la fereastră, gânditor,
Cum soarele se lasă-n asfințit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur și rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i șters;
Din nor bizare forme se desfac
Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc
Acum, parcă-i un drac,
În haină de argint înfășurat,
Stă drept și ține-n mână un stindard.
Acu-i un urs
dar iată
s-a schimbat
I-un popă pletele-ncâlcite-i ard.
O clipă-l văd cu brațele în sus,
Dar flacările lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalță la apus,
Încet a nopții umbre se întind
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești singur azi și-mpovărat de tine...
Ești singur azi și-mpovărat de tine,
De slavă și de visuri despărțit,
Dar ai rămas iubitul pentru mine,
Cu cât mai trist, cu-atât mai îndrăgit.
Bei vin mereu, ți-s nopțile murdare,
Mai știi dacă trăiești cu-adevărat?
Și ochii-ți verzi cu zvârcoliri de mare
Mărturisesc că pacea n-ai aflat.
Invocă moartea inima-ți nebună,
Afurisind al soartei pas greoi,
Și vântul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrări și rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot să viu fierbinte?
Sub cerul pal, aici, în țara mea,
Știu doar să cânt și să-mi aduc aminte,
Tu nici măcar atât nu cuteza!
[...] Citește tot
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noaptea miilor de licurici
Eu și cu tine, singuri și acum,
De lume ascunzându-ne în pace,
Opriți la o răspântie de drum,
Ne împărțim cuvântul care tace,
Așa cum doar în nopțile cu lună,
Pe brate-și poartă dorul ce- a avut,
Un mire sărutând alba cunună
A dăruirii ei de tandru început,
Cum mama sânul dezgolește
Cu mâini curate mirosind a pâine,
Cea care oameni zămislește
Zidind în pântec ziua cea de mâine,
Eu și cu tine singuri și aici,
Înlănțuiți în dulce frământare,
Noapte căzută peste mii de licurici,
Destin de-a lumina fără de soare
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna
Toamna târziu
În noaptea cu lună,
Cum vâjâie codrul
Și geme și sună!
Din nordul cu neguri
Un vuiet răsare
Și vine și crește
Mai iute, mai tare;
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
Și bine-nțelege
Al oștilor vuiet
Din norduri pornite -
El vrea să răscoale
Puteri obosite
Și-njură și urlă,
Că-și simte pierirea.
Și galben se face,
Nu poate s-adoarmă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea lucrurilor simple, primordiale
Când disperările acestei lumi cresc în mine
și mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viața mea și-a copiilor, m-apropii
de locul unde-și odihnește frumusețea rața sălbatică, cobor
lângă firul apei acolo unde pescuiește marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-și taxează propriie vieți anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esențiale.
Și simt deasupra stelele zilei, stele care
deși nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată și-s liber ca un delfin în mare.
poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când mă duc seara la culcare
Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?
Și îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Și lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.
Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Și amintirea-ți începe să mă doară.
Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Și vorbe dulci, în vis, îți spun!
poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pace, adresa este: