Adam şi Eva

Fuge raiul din Adam,
Cu un măr abia-nflorit;
Eva i-a un vot de blam,
Fericirea s-a sfârşit...

catren de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza ramburs

Dumnezeu
o dată
Adam
o
dată
Eva
ultima
dată

Paradisul
pierdut
şi
adjudecat

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul lui Adam (Radif)

Eva fiindcă l-a iubit
"de la-nceput"
Măr dulce i-a oferit
"neînceput"
De ar fi avut o soacră
Îi dădea o poamă acră
" şi-o lua de la-nceput"

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în partea asta de lume
şerpii ies din pământ
doar când îşi schimbă
solzii în noaptea păcatului
adam şi eva gustă timid
din mărul discordiei

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua ispitire a Evei

Eşti ameţită de iubire?
Dezbracă-te de tot ce n-ai,
ca Eva. Reprimiţi în Rai,
vom fi scutiţi de izgonire.

Că, dezbrăcat de tot ce n-am,
şi, gol, ştiind tot adevărul,
din tine voi muşca, iar mărul
i-l vom lăsa tot lui Adam.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un ochi

cercetând cauza care a dus
la-mbolnăvirea minţii lui Adam
de-ntuneric,
a fost otrăvit de lumina
din orbita unghiului
cu al cărui vârf
se înarmase viermele ascuns
în fructul la care poftise Eva.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva

Când şarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai şopti apoi
şi ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume
cu toate că asculta şi el.
Şi Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
şi-şi miscă geana parca-ar zice
că ea ştie ceva,
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.

poezie clasică de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi - stelele mele

Voi scrie despre stele, cât de sus
Cel care le-a făcut pe cer le-a pus,
Nu voi cuprinde-n versurile mele,
Fireşte, ce stă scris numai în ele.

Că nici în astre nu stă nicidecum
Scris tot ce ochii tăi citesc acum.
Câţi ani-lumină s-au mai furişat
Precum Adam în rai, după păcat,

De când am scris, până te furişezi,
Citind acest poem să nu te vezi
După părerea mea ispititoare
Ca Eva după măr, în înserare.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (25 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Omagiu strămoşilor"

Nu ştim de-a urmărit un scop,
Când Darwin ne-a-nvăţat, savant,
Cu stilul său cel elegant
C-avem strămoş pitecantrop
Adam şi Eva au "un hop"
Iar crezul nostru negalant
N-a mai găsit interesant
Să-i pomenim a fi "în top";

Belele apar potop
În sânu-ntregei noastre ginte,
Şi-am moştenit putere-un strop,
Da-i mulţumim c-un gând fierbinte
Strămoşului pitecantrop,
Că nu ne-a dat şi a lui minte.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!