Poezii despre Alexandru și superlative
poezii despre Alexandru și superlative.
Orarul dimineții (Parodie)
Apetisanta și atenta mea soție,
Era de dimineață în bucătărie,
Pregătind de zor un mic-dejun pentru noi doi:
Proaspete legume și vreo patru ouă moi,
Mezeluri, pâine neagră, cu unt și dulceață
Și-un suc de fructe, ea fiind o sugăreață.
Cu un furou cam scurt în care adormise
Ceva parcă simții urcând pe noi abscise.
Când, se-aplecă neașteptat de mult spre mine,
Zicând: - Azi ar trebui să fac sex cu tine,
Și asta repede acum, fără preludiu,
Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu.
Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii,
Eu adeptul chinuit de scurte rochii,
Și-am bănuit îngrijorat că poate visez,
M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez.
Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă,
Mi-am limpezit și biata minte aburoasă.
[...] Citește tot
poezie satirică de Stelian Platon (28 iulie 2013)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi fatidică!
Început de-aprilie trist și eu sunt la fel de tristă,
Fiindcă telefonul sună, într-o noapte egoistă.
Ca să aflu cu durere, că, astăzi ne părăsești;
Nici în somn n-am fost vestită, de cetele îngerești.
Au rămas de tine, Vali, încă multe cărți nescrise
Și foarte multe secrete, încă nedezvăluite.
Soția ta către Domnul, rugăciuni astăzi trimite,
Pentru tot ce-ai scris cumnate, copii te-or ține minte!
Au rămas de tine atâtea: cărțile, cafea, țigări.
Repede ne-ai părăsit. Poate de-ai fi mers la medic,
Surioara mea cea scumpă, n-ar trăi în supărări,
Însă n-ai putut scăpa de groaznicul ceas fatidic.
Romane neterminate ai lăsat pe masa ta,
Pentru noi sunt nestemate, dar ne plânge inima.
Iau câte-o carte în mână, dar ochii mă dor de plâns;
Mi-e dor de tine cumnate! Iată, moartea te-a învins!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (10 aprilie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amprente
Poem
Oameni mari și învățați
Au trecut pe acest pământ
Generali și împărați
Cu putere în cuvânt
Unora li s-au supus
Chiar și neamuri și popoare
Și atîția le-au adus
Bogății și închinare
Însă viața și-au sfârșit
Și s-a stins a lor onoare
Ca un foc s-au mistuit
Și-au căzut toți în uitare
Dar istoria ne-nvață
Și cultura despre ei
C-au avut și ei viață
Odată cu adânc temei
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Alexandru și superlative, adresa este: