Poezii despre Bulă și timp
poezii despre Bulă și timp.
Text și comentariu
că poate să apară și iată-l întîmplarea
voința mea tot una așa precum am spus
copilăria dulce ca mierea și ca floarea
și timpul abstracțiune de nevăzut de sus
sărutul o verigă prin care-l leg de mine
și aripi tot mai grele ah! maculat omăt
eu singur scutur crinul de iz și de stamine
o bulă de lumină se-ntoarce îndărăt
Vedeți cum autorul(sau poate un copist)
n-a pus nici punct nici virguli în textu-acesta trist.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zori
Zori. Ziua care se vestește
va fi pentru mine o sfâșiere. Dar
vom trăi-o, în umbrita seară
vom regăsi pacea, cu dușmanii înfrânți
în mine chiar. Întreaga mea viață
este așa; așa mi-o colorez și vesel
prin fereastra deschisă privesc ora
-ca într-o bulă de săpun-
cum recreează case și arbori.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Alexandru Balaci
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din uimire
Timpul seamănă cu o pastă umedă,
Se lipește ca timbrul pe oala cu smântână,
În acceptarea coerenței devine dimensiune,
În facerea lucrurilor e-o goală fântâna.
Lucrăm pentru timp cu piulițe moderne,
Cu cifre și calcule profund disimulate,
Este ca porcul porționat,
Pus pe-a stelelor dințișori de lapte.
Așadar, e timpul, este spațiul
Și noi viteza crucilor de gheață,
Rupem ușor din oasele luminii
Și le-mbăiem cu lacrimi de viață.
Amar este acceptul ce duce în premisa
Că universu-i bulă de neștire
În care metafizic ne căutăm substanța
Prin care să pășim în nemurire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O bulă de perlant
Se-adună râu de-aluviuni în estuar
Și de-un picior se șchioapătă o scoică
Orbită de nisipu-n mâlul planetar...
Se trage-n carapace ca-ntre sâni o doică.
Își avalează sarea mărilor ajunse,
Se ascunde de prea multă lumină
Ce-o mistuie-n ea însăși valve nepătrunse;
Un glob pe-un fir de praf în sidefare fină.
Se apără cu ce-i mai bun în sine
Timp lung, nu-și pune cap pe pernă
De parc-ar ști că doar un șnur o ține
Și moare într-o zi ucisă pentr-o perlă...
O viață-n nevăzut, cum cânt de-o neagră mierlă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Holocaust
a plătit cu cele 7 vieți de pisică
orele debutau tam-tam sau veneau de-a valma incendii
el nu măsura ritmul cu care aluneca spre holocaust
răzuia codul de intrare dar era imposibil să depisteze acel algoritm al supraviețuirii într-o bulă iluzorie
încălca regulile cu demnitate fiind un fel de ultraș al artei cuvântului
dar din regnul său niciunul nu i-a rostit numele de paiață Omul-licurici
cu toții l-au crezut imaterial neînregimentat ideologic
eu am știut că Omul-licurici nu a trecut prin Piața Victoriei nu este soldat pe deplin
între tine și lumeadevietuitori este o colonie de cuvinte
și numai noi egO-urile putem falsifica gânditorii care din paiațe ordinare vor devenii aleșii zilelor de hram
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atelierul de pictură nu este într-o joi
cineva m-a exilat
în propria-mi existență
ca într-o bulă cu pereții de lut
și nu știu cum am reușit să-ți scriu
atât de multe poeme
și versurile să devină nepereche
ori de câte ori se făcea în noi joi
joi e ziua în care băieții din sat
plecam la vânătoare de fluturi
de-a lungul căii ferate
hălăduiam și în cer
dar mai rar
nu știu de ce
dar vecinului meu
i se părea că sunt
o întâmplare magică
și ori de câte ori mă vedea
făcea plecăciuni
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pi
Pianul a fost prea greu și le-a căzut pe scări.
Binecuvântat Cel de Sus, că au ajuns de râs și de măscări.
Picioare le-aș da în fundurile lor de handicapați.
Că ne-au tratat mereu pe toți ca pe ciumați.
Mereu ne mint și afirmă că sunt nevinovați.
Tratând cu banul public, precum cu marfa la promoție.
Pigmentară viața noastră cu escrocherii, minciună și hoție.
Din vocabularul lor, lipsind cuvântul asumare.
Guvernarea au tratat-o jalnic, ca și pe un episod pilot.
Când lumea a ieșit în stradă, cu mic, cu mare,
S-au revoltat, au țipat și au strigat "complot"
Pinocchio ar trebui să le fie emblemă de partid.
Atâta timp cât pe corupt, nu îl tratează ca pe un hemoroid.
Pierdură simpatia omului de rând.
De când lăsară o țară sângerând.
Găsesc și azi un sprijin în prost, sărac sau asistat.
Și-n toți aceia ce n-au nimic de zis sau contestat.
Că "pi" la ratat din "acea" formulă.
Le-a fost fatal și astăzi s-au spart precum o bulă.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unholy war
Vine și resemnarea într-un final
și e ca un corp cald
care se așază
peste pielea udă, corpul tău în convulsii.
Un calm lipsit
de orice incertitudine, raze de lumină străpungând
toate coșmarurile de peste noapte,
sânge țâșnind stereo
peste zăpadă ingenuă ca dintr-o mașină de carne.
Poți să treci
prin mine cu ura ta,
sabie laser Star Wars,
n-o să rămână
niciun semn straniu
pe piele într-o viață următoare. E un zid
în jurul meu care mă protejează,
dragostea lui,
dragostea lui ca o armată
de nanoroboți, roi furios
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspendată între viață și moarte
O bulă cât de mică de aer, caut disperată...
Mă-ntind, mă contorsionez,
e oare adevărat sau visez?
Mă înec, mă agit,
aștept o minune în a mea disperare,
să mă scoată din această stare...
Sunt în imponderabilitate,
am uitat și de durerea cea mare din gâtul forțat
pentru a putea expira aerul cu greutate intrat.
Opresc o Clipă din al său galop,
o-ntreb umilă de-i ultima și-o implor să stea pe loc...
Aș vrea ca viața-mi să mai aibă un scop,
timp să-mi dea pentru a putea saluta
iubirile, primăvara și o stea...
Suspendată așa, între viață și moarte,
aripi multicolore de Îngeri se-arată,
cu grijă pe-un pat de spital mă așază,
pe rând, trupul și sufletul îmi îmbălsămează
cu medicină și licoare de iubire,
încet, încet, îmi intru-n fire.
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Bulă și timp, adresa este: