Poezii despre Calea Lactee și iubire
poezii despre Calea Lactee și iubire.
Fără dragostea ta
Spune- mi iubite că mă iubești,
Cum iubește albina nectarul din floare.
Spune-mi iubite că mă dorești,
Cum cerul e dorit de soare.
Spune -mi iubite că sunt steaua
Care te călăuzește spre Calea lactee.
Spune -mi iubite că sunt îngerul tău
Cu chip frumos de femeie.
Sărută -mă iubite pe ochi și pe gură,
Iubește-mă iubite cu întreaga ta făptură.
Și să nu pleci niciodată iubite de lângă mine,
Căci fără dragostea ta zilele mele sunt mai puțin senine.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta din vis
Iubito,
Vino să intrăm în noapte,
s-adunăm sub clar de lună,
de pe cer, stelele toate,
pe frunte să-ți pun cunună.
Pășind pe Calea Lactee
spre biserica cerească,
lângă noi, îngeri să steie,
luceferi să ne-însoțească.
Dumnezeu să ne cunune,
Fiul Lui să ne nășească.
Muzica-n cer să răsune,
că-i nuntă împărătească.
Iubitule,
Nunta asta-i doar un vis.
Visul tău nu se-împlinește.
Știu că vrei în Paradis,
Suntem pe pământ. Privește!
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând
Nu trebuia să-ți spun
niciodată
cât de mult te-am iubit
aș fi vrut să-mi fii
și apa
și focul
eu, să-ți fiu acatist
și-n toamna răstignirii
pe-atele de Christ
să te plimb cu șareta
prin gândul meu
spre Calea Lactee
poezie de Ion Velea
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea tăcerii
Din tristețea ta,
s-a născut tăcerea mea,
doruri neatinse,
la care mai speram,
farmecul clipei
ce avea să vie,
stângaci cautând pe cer,
ochii atât de dragi mie.
Tăcerea ta,
în noaptea albastra
e vis de naufragiat
către astre,
e calea Lactee
cu doruri grele
și noi cavalcând
unde și maree.
Din lacrima ta,
s-a născut iubirea mea,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire
un parc
o bancă
un castan
perechi îndrăgostite sub clar de lună
șoptindu-și nesecate doruri
a alunecat o frunză direct pe calea lactee
în pași de vals
zâmbindu-mi
cu toate răsăriturile rămase
până la capătul lumii
am privit-o cu setea focului
nemurind împreună
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demon sau luceafăr
Vuiește încă, parcă,
Lumina acelei nopți,
Când tremurând in zare
Se stinse viața unei stele...
Demon sau luceafăr,
Iubire sau blestem,
Gândire sau negoț,
Viață sau rușine?
Calea Lactee este din nou a mea!
Luceafăr printre stele
Se coborî la mine,
În noaptea învierii
Îmi dezlegă mistere.
Lumina lui mi-a dat-o,
Să luminez pe alții
Și viață fără moarte,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am mîngâiat
zilele și nopțile cu gândurile
pășind printre faldurile sufletului
căutam adevărul în lumina cerului
mă ardea ceara ce se scurgea pe pereți
când voi pleca
voi așeza pe masa vieții
ultimul poem
al unui poet ce a iubit femeia
noaptea voi recunoaște pașii tăi în Calea Lactee
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creanga inimii
Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez și gem,
Căci știu atât de bine că din același lut
Și trupul meu și Calea Lactee s-au făcut,
Că din aceeași piatră cândva au scăpărat
Luceafărul de ziuă și ochiul meu curat,
Și nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să țin pe creanga asta și universul tot...
Îl port pe creanga asta întinsă ușurel,
Cum port lumina lunii în piatra de inel,
Și pare universul imens și uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de ușor,
Și-l simt pân'la durere și imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.
poezie celebră de Eusebiu Camilar (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Mă risipesc în privirea ta
Cum lumina în Calea Lactee
Pe unde trece desculț
O umbră de vis și-o femeie.
Mă risipesc în fluturii vioi,
În inima dulce-a iubirii,
Mă prinzi cu aripa pliată
În tânguirea izbăvirii.
Mă risipesc, mă risipesc
Și mă frământ ca o Lactee,
Să te-ntâlnesc chiar într-un vis
Cu tot cu umbra ta femeie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul contopirii
Și mi-ai redat speranța când am umblat prin tine
Ca o himeră stearpă în trandafiri de sânge -
Cuprinsă de-o enigmă ce nu îi aparține,
A plâns, odinioară, cum alta n-o mai plânge.
Și ți-am redat dorința când ai ținut pe buze
Un mădular de astru. Trecând Calea Lactee,
Te-ai desfătat cu raza ce-mi curge din havuze
Și ai lăsat sclipirea pe-o urmă de scânteie.
Și ne-am redat plăcerea fără de care-n viață
Am fi rămas doar setea unui izvor uscat,
Dar printre noi, iubito, lumina se dezgheață
De sufletele-ncinse ce-n piepturi mai răzbat.
Vor răsări, alături, și soarele, și luna,
Să mă admire-n pace cum te-nstelez întruna.
sonet de Ionuț Popa (6 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Calea Lactee și iubire, adresa este: