California şi timp

Zăpada mă întristează

Zburând astăzi către est, mai întâi spre Chicago,
apoi spre Carolina de Nord, zăpada care acoperă
munţii vestici mă întristează.
O tristeţe albă se înalţă
din California, Nevada, Utah
şi Colorado pentru a vizita aeronava,
pentru a mi se aşeza alături, asemeni unei hărţi înzăpezite
a copilăriei mele din anul 1943.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Dacă lui Cezar cel drept, de care asculta o lume,
Lui Augustus cel măreţ sau lui Tiberius, mândrul împărat,
Nu le-ar fi plăcut să bea, atunci Bachus cel pus pe glume
N-ar fi făcut un vin atât de-învăpăiat.

Prinţi, Regi, cântaţi pe-ale Franţei şi-ale Spaniei arene
Nectarul cel înmiresmat nespus,
Nectar care curge din fântana Hipocrene
Rubiniu precum mantia lui Augustus.

Amintiţi-vă doar atât:
Toţi oamenii au dreptul să-şi înece amarul –
Nu numai Cezar – şi să-şi vândă ieftin, golind paharul,
Ziua ce de mâine. Dar, apoi, să nu le fie de mirare,
Dacă-i va durea lumina soarelui în ziua următoare.

John Dryden, 1631 – 1700

[...] Citeşte tot

poezie de John Dryden, 1631 – 1700, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hardcore

mi-ar trebui o femeie care să mă consume
şi să mă ruineze
să-mi poruncească şi să-mi înăbuşe revoltele
cu o mână de fier
care să vină peste mine ca un incendiu în California
sau ca o viitură
o femeie care să fie în stare să mă împingă cu tocul pantofului
în groapa bulversării
şi să arunce prima lopată
una care cu o singură privire aruncată în tren
sau pe vreo scară în mall
să-mi ia tot
ca un crupier indiferent
care să mă convingă să-mi las în urmă viaţa şi ţara
şi s-o urmez
care să-mi fie epoca renaşterii şi marea ciumă în acelaşi timp
revoluţia din octombrie pentru climatul meu democratic
o continuă mare depresiune
nu una a convenţiilor sociale
şi nici a jumătăţilor de măsură

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anunţ de deces

Pe băncile de lângă ceas din micul târg curat, un orăşel,
Se scurge timpul iute-alene-n sticla digitalului cadran
Într-un melanj de-mbătrâniţi şezând doar gând, pierduţi fără vreun ţel,
Cu porumbei speriaţi de trecători şi-un peştişor... Purtat de-un puşti într-un borcan.

Totul e ca-n trecut -prezentul cald de-o clipă din uitata iarnă-
Ţinut în calcul strict de-un semafor cu roşu-n etalon de zeci secunde
În murmur încâlcit de-un freamăt de pe buze, stând 'n auz să-l cearnă
Şi cu-n fundal stradal de-un zumzet de maşini... Se deplasând niciunde!

Adie o boare de un blând septembrie în candid de-o nesfârşită vară
Şi-un chip recunoscut, ca o fantomă-n mers, păşeşte dintre blocuri;
E tânăr încă, cu mişcări sluţite de-o pareză strâmbă şi cu chip de ceară...
E ce-l ce-n fiecare seară, noapte, zi, se desfăta etilic... Implorând norocuri?!

Şi ca o prevestire, o altă siluetă efilată-n scoarţă traversează squarul,
Alt chip de-aducere aminte căutat în gând, cum acul cu momeală.
Se-aproapie, trece, ezitând fugar un reciproc remember; e toboşarul
Trupei urbei, înc-adolescent un cuplu de decenii-n urmă... Separaţi de-atunci... de boală!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!