Chicago şi timp

Zăpada mă întristează

Zburând astăzi către est, mai întâi spre Chicago,
apoi spre Carolina de Nord, zăpada care acoperă
munţii vestici mă întristează.
O tristeţe albă se înalţă
din California, Nevada, Utah
şi Colorado pentru a vizita aeronava,
pentru a mi se aşeza alături, asemeni unei hărţi înzăpezite
a copilăriei mele din anul 1943.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

O, Cântece trecute,
Aţi fost o a şaptea minune a zilei.
Când aţi apărut în reviste
Aţi făcut ravagii în Chicago,
Iar acum sunteţi răsuflate şi ponosite,
Sunteţi complet sleite,
Un malacov, o caleaşcă,
O banală, efemeră antichitate.
Numai emoţia rămâne.
Emoţiile tale?
Sunt cele ale unui maitre-de-cafe.

poezie de Ezra Pound, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Horace Burleson

Am obţinut premiul pentru eseuri
Aici, în oraş,
Şi am publicat un roman înainte să fi avut douăzeci şi cinci de ani.
Am mers în marile oraşe pentru diferite teme sau pentru a îmi îmbogăţi arta;
M-am căsătorit cu fata bancherului
Şi mai târziu am devenit preşedintele băncii –
Întotdeuna am sperat să-mi fac timp liber
Pentru a scrie un roman despre război.
Am fost totodată marele prieten şi adept al literaturii,
Şi gazda lui Mathew Arnold şi Emerson.
În afara discursurilor din timpul seratelor, scriam eseuri
Pentru asociaţiile locale. La sfârşit am fost adus aici –
Acasă, unde am copilărit –
Ştiţi, nu a apărut nici un articol în presa din Chicago
Să-mi amintească numele.
Ce grozav ar fi fost să fi scris un singur rând:
"Cuprinde-mă, tu, adânc şi intens şi albastru Ocean, cuprinde-mă!"

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Hancock Otis

În ce priveşte democraţia, cred că voi,
Concetăţenii mei, sunteţi de acord
Că eu, care am moştenit mari averi, fiind născut într-un palat,
Am fost al doilea după nimeni din Spoon River
În devoţiunea mea pentru cauza Libertăţii.
În acelaşi timp, contemporanul meu, Anthony Findlay,
(Născut într-o baracă şi începându-şi cariera
Prin a căra apă muncitorilor de la staţia căii ferate,
Devenind apoi el însuşi muncitor,
Iar mai tarziu şef de echipă,
Pentru ca în final să ajungă superintendentul căilor ferate
Şi să locuiască la Chicago),
A fost un adevărat vătaf de sclavi,
Măcinând sănătatea oamenilor prin extenuare,
Şi un încrâncenat adversar al democraţiei.
De aceea te avertizez, Spoon River,
Şi pe tine, o, Republică,
Fereşte-te de omul care se ridică la putere
Căţărându-se pe spatele altora!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aner Clute

Mereu şi mereu, aveau obiceiul să mă întrebe,
În timp ce cumpărau bere sau vin,
La început în Peoria, apoi în Chicago,
Denver, Frisco, New York, oriunde am trăit,
Cum s-a întâmplă de trăiesc viaţa asta
Şi cum a început totul.
Well, le-am spus, o rochie de mătase
Şi promisiunea de căsătorie a unui om bogat –
( A fost Lucius Atherton).
Dar nu a fost chiar numai asta.
Închipuiţi-vă că un copil fură un măr
De pe raftul unui aprozar
Şi că toţi încep să-l numească hoţ,
Ziaristul, preotul, judecătorul, şi ceilalţi –
"Un hoţ", "un hoţ", "un hoţ", oriunde merge
Şi că el nu capătă de lucru, şi nu poate avea pâinea zilnică
Fără să o fure; de acea copilul fură.
Felul în care comunitatea priveşte furtul unui măr
Face copilul să fie ceea ce este.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iunie suferă de răceală

În Chicago, Iunie suferă de răceală...
are nevoie de câteva sick days ca să-şi revină
Iunie strănută şi are febră noroasă -
bea ploi cu lămâie. face infuzie de prim vânt văratec,
se înveleşte cu raze timide şi dârdâie...

În Chicago, Iunie delirează a soare şi căldură
Stă înfofolit în pături de vise şi freamătă
precum Michigan Lake în furtună
Acest Iunie Chicagoan duce lipsă de vitamina D
şi mi-l cere de la mine, pentru a-şi duce zilele mai departe

În Chicago, oamenii reci suferă de un Iunie apatic
Doar eu stau reumatic, înfierbântat de junghiuri,
şi înfrunt zilele lui umbroase şi răcoroase
surâzâtor, îi împrumut vitamina D,
acumulate în zilele mele de soare cu dinţi
să-şi reamintească cum au fost caniculele de anul trecut
pe vremea asta

[...] Citeşte tot

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sihăstrie

Te-ai aşteptat ca un pustnic să trăiască în sălbăticie,
dar el are o căsuţă şi o grădină
înconjurate de un crâng de mesteceni voioşi,
la zece minute de şosea.
Nu trebuie decât să urmăreşti indicatoarele.

Nu e nevoie să te holbezi la el prin binoclu
de la mare distanţă.
Îl poţi auzi şi vedea clar de aproape,
în vreme ce el explică senin unui grup de turişti din Wiliczka
de ce a ales să trăiască în acea solitudine severă.

Are o barbă lungă şi albă,
poartă o robă cenuşie;
obrajii îi sunt rozalii ca ai unui bebeluş,
iar ochii de un albastru limpede.
El se va lăsa cu bucurie pozat
lângă tufa de trandafiri roşii.

Fotografiile sunt făcute de unul Stanley Kowalik din Chicago,

[...] Citeşte tot

poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dora Williams

Când Reuben Pantier a fugit şi m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viaţa mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an şi într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine – aşa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în braţele mele, ştii cum
(I-am revăzut faţa stacojie încă mulţi ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăşi, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea şi cu bogăţia.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeţi, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza şi germana, italiana şi engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoimpunere

Nu mă mai pot uita în urmă
Nici măcar prin aripi de fluturi
Ce invadează uneori primăvara deschisă luminii,
Nu mai pot privi în ochii amintirilor,
Nu mă mai pot plimba singură prin parc,
Pentru a încerca să simulez naivitatea,
Acceptarea unei stari impuse prin singurătate,
Nu mai pot coborî în sălile de autopsie,
In care morţii tineri, sub treizeci de ani
Zăceau în şir ordonat,
Morţi ce-şi schimbă şi astăzi domiciliul,
Între Chicago, San Francisco şi München
Numai acasă nu vor parcă să vină.
Nu mai vreau să dansez în cearşafuri
Care au acoperit nişte oseminte de eroi necunoscuţi,
Nu mai vreau să ascult muzică populară impusă
Nu mai vreau transvestiţi,
Nu mai vreau nori pe pîine dimineaţa,
Şi nici ploi la cutie, de dăruit unui prieten
De la tipografie,

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele

vremea miracolelor se sfârşise
şi eu te conduceam pe ultimul drum al fiinţei
exact aşa cum parmenide a definit fiinţa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
ştiind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veşnicie
aşa cum blaga a definit veşnicia
nu ştiu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieţei de casă la cantina pe care tu ţi-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieţii studenţi din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de –atunci când de la 5.10 dimineaţa îmi exersam
marţial
ca şi cum nu m-aş pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forţă cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!