Poezii despre Constantin Brâncuși și păsări
poezii despre Constantin Brâncuși și păsări.
Brâncuși
In unele clipe ideale, sunt pasărea maiastră a lui Brâncuși.
Mi-e gâtul ca un cast lunecuș
pentru mâinile tale.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aripi
(lui Constantin Brâncuși)
Pasărea timpului
se desface în cântecul dălții,
se rotește în lumina stelelor de piatră,
lepădându-și încremenirea:
Uitați-vă la cer, cerul trăiește!
Are aripi în numele celui ce i le-a modelat.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Pasărea sfântă
Întruchipată în aur de sculptarul C. Brâncuși
În vântul de nimeni stârnit
hieratic Orionul te binecuvântă,
lăcrimându-și deasupra ta
geometria înaltă și sfântă.
Ai trăit cândva în funduri de mare
și focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.
În păduri plutitoare-ai strigat
prelung deasupra întâielor ape.
Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?
Făptură ți-am zice, potir fără toarte,
cântec de aur rotind
peste spaima noastră de enigme moarte.
Dăinuind în tenebre ca în povești
cu fluier părelnic de vânt
cânți celor ce somnul și-l beau
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Din sărut
a făcut o poartă
din infinit a făcut o coloană
o spirală adn
toți ne regăsim în el și-n sărut
brâncuși e nemurire uitând de noi
rămânem duși la mesele care tac
suntem matricea răsucită-n spirala care duce
trecutul spre așchii de stea
căutătorul de forme arhaice
a apelat la ovoide
cilindre răsucite-n idei geniale
sau cuburi zidite-n cultura mondială
ne-a predat dăltița
și pasărea văzduhului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Masa Tăcerii
M-a-îndemnat inima
Să deschid
Poarta Sărutului in timp ce
În vârful Coloanei Fără Sfârșit
Cânta un tril de
Pasăre Măiastră!
În jurul meu se lăsă o liniște adâncă
Asemeni Cumințeniei Pământului.
Pe unul din scăunele,
Cu privirea-i de copil,
Cu fruntea-i plină de sudoare,
S-a așezat să-și tragă un pic
Răsuflarea.
O domnișoară, Pogany,
I-a șters fruntea și i-a mângâiat-o!
Să ne trăiești, Brâncuși!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia locuiește și într-o frunză
O trăire-n iubire, nu în pat
este poezia adevărată,
mireasă pe pagina albă
desenată-n cuvinte.
Poezia locuiește și într-o frunză
în care se cântă cu sufletul
doina unui neam rămas în istorie,
să-și are pământul cu lacrimi
și cu săruturi de dragoste
împreună cu femeile și copiii,
în unitate cu ceilalți trăitori
ce clădesc istoria țării
piatră cu piatră
și o trec prin porți, o înalță-n coloane
și zbor de păsări în univers,
asemenea lui Brâncuși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
[...] Citește tot
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coloana fără sfârșit
Oul e infinitul care se multiplică,
își păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecția de zbor în aripi.
Tăcerea rămâne un gest
de împărtășire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-și mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porții.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cumințenia pământului,
domnișoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.
Pe urmele recunoștinței,
Brâncuși înduioșat a zidit
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Bronzul, piatra și lemnul
au prins viață doar atunci
când au întâlnit feciorul
venit din Hobița, în opinci.
O pasăre măiastră a fost,
cu mult har înzestrat
ceea ce cu dalta a făcut,
o lume-ntreagă s-a mirat.
A construit Porți de sărut,
din piatră o Masă tacută
și-a ridicat semeț spre cer
Coloana care-i nesfârșită.
Un dor adânc l-a măcinat,
trăind departe de țară,
prin ce-a creat a deranjat,
fiind pentru unii o povară.
[...] Citește tot
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Constantin Brâncuși și păsări, adresa este: