Poezii despre Constantin Brâncuși și tăcere
poezii despre Constantin Brâncuși și tăcere.
Basarabiei
De vorbe răpuși,
La poalele serii,
În locul durerii -
Departe de ruși -
Ne-așteaptă Brâncuși
La masa tăcerii.
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncușiană
Trec pe sub Poarta Sărutului,
mă așez la Masa Tăcerii,
admir Coloana Infinitului
și recunosc Creatorul.
poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut
Când ai să-mi ieși în cale iar
Să nu-mi spui nici o vorbă, doar
să te apropii-ncet, tăcut
să regăsim într-un sărut
Trecutul-ntreg, îmbrățișați
uitând de noi, de toți uitați
și să rămânem astfel, duși
ca în "Sărutul" lui Brâncuși...
poezie de Romeo Morari
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
Matricea
mă răsucesc
spirală
măsură clipă
a infinitului
mă aplec în rugăciune
ridicând umil tăcerea
la rag de cină de taină
rup cuvinte
sub tainic lăcaș al inimii
dălți de suflet
așchii de stea
mângâierea pietrei
aripă adormită
în leagănul zborului
căutarea universului om
descifrarea matricei
lanțul divinului
ADN-ul brâncușian
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu din Matricea brâncușiană (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
i-a
fost
dor
L-a fulgerat
cu
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
În loc
de
ochi
Avea
două
clepsidre
Una
cu
lacrimi
Alta
cu
îngeri
Probabil
de-aceea
Când
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (18 februarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Constantin Brâncuși și tăcere, adresa este: