Poezii despre Dunăre și Soare
poezii despre Dunăre și Soare.
Mândria de a fi român
Încă din copilărie
îmi doream, când voi fi mare,
să port și eu cu mândrie
tricolor la cingătoare.
Să fiu mândru că-s român
în țara plină de soare.
Aici m-am născut român,
cu Carpați, Dunăre, mare.
Pe munți vreau să fiu stăpân.
Pe câmpie, pe izvoare.
Să unesc tot ce-i român.
Să fac România Mare.
Din bătrâni am învățat
să-mi iubesc neamul și glia.
Libertate, ei mi-au dat,
să trăiesc în România.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Noul Soare
Speranța-i că voi tineri nu va-ți pierdut
Prin jungla sălbatecă de afară...
Fugiți de umilirea cea amară,
Din truda voastră făuriți-vă avut!
Lăcașul cel mai sfânt vă este-n țară
Unde ale voastre mame v-au crescut;
Așteaptă să fiți de apărare scut
Și-n casă Noul Soare să răsară.
Și dacă veți fi de rele-mpovărați
Să curgă lacrimi Dunărea Albastră,
Să nu disperați, cu toții sunteți frați!
Rădăcina vă tinde către mare
Înfiptă-n inimi sacre de Carpați
Și nu vă poate smulge vântul tare!
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din iarnă
Blânda toamnă dunăreană desmierdindu-ne s-a dus.
Totu-i alb și rece totul: josomătul, bruma sus.
Moartă-i lumea cea albită, peste care fără față,
Fără nori și fără soare greu atârnă alba ceață.
Șerpuește-n aer fumul și se întinde alburiu
Din colibe troenite ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea-ți cată negre benghiuri în albeață:
Pan'și umbrele sunt albe pe cea marmură de ghiață.
Însă iată, că șiraguri de calugărei în sbor,
Văd ceva negrind în zare: doar ele pe șes cobor
Și de spânul chip ai ernei vesel croncănind s'agață...
Mult mai drag mi-e viul negru, decât albul fără viață.
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
FIRE DE NISIP
Sărutai marea pe tâmple
Mă intreabă: ești de unde?
Răspunsei: vin de pe Olt,
Trecui Dunărea inot.
Sărutai marea pe ochi....
Gene lungi pline cu stropi
Plete albastre si verzui
In lumina soarelui!
Sărutai marea-n adânc,
Mă cuprinde dar mă strâng
Amintirile din timp,
Clipe.... fire de nisip.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru
Blânda toamnă dunăreană, dezmierdându-ne, s-a dus,
Totu-i alb și rece-i totul: jos, omătul, bruma, sus.
Moartă-i lumea sărbezită, peste care, fără față
Fără nori și fără soare, greu atârnă alba ceață.
Șerpuiește-n aer fumul și se-ntinde alburiu
Din colibe, troienite, ca sicriu lângă sicriu.
În zădar privirea cată negre benghiuri în albeață;
Pân' și umbrele sunt albe pe cea marmură de gheață
Însă iată, ca șiraguri de călugări în sobor.
Vezi ceva negrind în zare: ciorile pe șes cobor
Și de spinul chip al iernei, vesel croncănind, s-agață...
Mult mai drag mi-e viul negru decât albul fără viață!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo apune soarele în taragot
Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor pași ai mei
Cu zmeură alune și flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea și-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munții Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simțit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieții
Fără a găsi dimineții
Frumusețea sublimă a simplității
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara numită România
Unde Dunărea aleargă
să-întâlnească marea,
Către lunea-întreagă
se deschide zarea.
În lumina zării
își așterne glia,
Țara mea de glorii
numită România.
De soare luminată,
cu aur poleită,
Pe români îi poartă
în lumea nesfârșită.
Din vremuri îndepărtate
purtăm cu noi mândria,
De a trăi frate cu frate,
aici, în România.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Dunăre
... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)
Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valurile Dunării
Barca pe valuri saltă ușor
Inima-mi bate plină d'amor
Dulcea speranță e-n al meu pept.
Vino, ah! vino, că te aștept.
Vino n-ai teamă,
Dorul te chiamă,
Să plutim vesel și să cântăm,
Și-n fericire
Spre nemurire,
Brațe-n brațe să ne-avântăm.
Să te sărut cu dor, cu foc,
Timpul fugar să-l țin în loc.
Să mă săruți cu foc, cu dor,
Să tot trăiesc să nu mai mor.
Ah! Cerul atunci e mai-ntins,
Soarele parcă e mai aprins,
Și-n ochii tăi senini zăresc
[...] Citește tot
cântec, muzica de Iosif Ivanovici, versuri de Carol Scrob (1888)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dunăre și Soare, adresa este: