Poezii despre Euridice și poezie
poezii despre Euridice și poezie.
Câte vieți?
Totuși,
Te-ai întrebat tu
Câte vieți
Îmi mai trebuie
Ca să ți se întâmple
Un miracol
Cum e acesta,
Să mai ajungi
Vreodată eroină,
În cărți de poeme,
Lângă Euridice,
Lângă Laura,
Lângă Veronica?
Te-ai întrebat, Maria?
poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rocă
Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul privește-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viața e marșul forțat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescent
Ai dreptate, iubito,
Să-mi tai capul precum lui Ioan,
Vorbesc prea mult, așa eram,
Ai dreptate să-mi tai pletele,
Sunt prea temerar,
Ai dreptate să-mi dai mărul,
Sunt prea pudic bondar.
Ai dreptate întotdeauna,
Altfel dreptatea ar deveni doar o strună.
Ar putea să semene a iubire și tu, nu dorești asta,
Eu credeam că a iubi și a ierta este tot basta.
Chiar și călăul din Lyon aștepta o iubire,
Eu nu sunt ce par, tu nu ești ce pari, asire.
Nu pot uita cuvintele Euridicei către Orfeu,
"Nu-ntoarce capul, dragul meu".
Eleonora te chema cândva, acum?
Au existat sute și mii de cum-necum.
Harul fie cu tine, așa am zis.
Au sosit muzicanții anatolieni din Bis..
Cum se asociază iepurele cu Luna? Foarte bine.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfeu. Euridice. Hermes
Era-n ciudata sufletelor mină.
Și ei mergeau ca vine de argint
în întuneric. Printre rădăcini,
sângele care curge-apoi în oameni
țâșnea în umbră roșu ca porfirul.
Și altceva nimic nu era roșu.
Stânci erau pe-acolo și
păduri fără ființă. Și poduri peste vid,
și-o baltă mare, cenușie, oarbă,
întinsă peste fundul ei adânc
ca peste-un peisaj un cer ploios.
Și printre pajiști apăru, domoală
și blândă, dunga albă-a unui drum,
asemeni unei lungi fâșii de pânză.
Și-acuma ei veneau pe drumu-acela.
Întâi bărbatul zvelt în mantie albastră,
privind, nerăbdător, tăcut, în zare;
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Euridice și poezie, adresa este: