Europa şi viaţă

Pentru E.C..

... stai Basarabie puţin
să-l pomenim
pe cel plecat să-şi are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ţi-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăţi
la fel ca el să le arăm
în alte vieţi...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul pierdut

Suvenir de lacrimi şi gloanţe
Din motivul de-a trăi fericit
Când plutonul de execuţie doarme
Pe-un cadavru ciuruit.

Prietenii mei au fluturi în piept –
Previziunile merg mai departe:
Ori murim în sămânţă de viaţă,
Ori ne ploconim sub capete sfărmate.

Suvenir de mântuire europeană
Se scrie în jocuri de-a jocul,
Gloanţe reale trec peste noi
Şi zâmbim când ne pierdem norocul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul Europei de răsărit

1.
Voi cei gata de poruncă, ati venit să căutati
Mâna ieftină de muncă de la cei subdezvoltaţi.
Asta nu e libertate, ci-i un bestial record,
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.
Să le strangeţi voi pe toate,
Est şi vest şi sud şi nord.

Refren:
Totuşi iubirea, vindecă firea,
Haideti copiiii.. iii.. iii...
Din condiţia umană, nu putem nici noi lipsi,
Europa e o rană ce se poate izbăvi.

2.
Pentru fiii nostri nu e niciodată loc in şcoli,
Viaţa veşnic amăruie, numai lipsuri, numai boli.
Hei, potop, întoarceţi stropii si binecuvântă, hai,

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din nean(t)

derthal a dipărut în urmă cu trei
zeci de mii de
ani măturat cu o paletă de ping
pong de specia homo beijingus cu ochii
foarte înguşti foarte ne
prietenoşi cu europenii păroşi
(?!) - în
zilele noastre nu
mai câteva exemplare de nean(t) mai supra
vieţuiesc - ele se dau
în balansoare prin parc
urile de distracţii di
simulate-n uşoara lor
corpolenţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte existenţiale

Parcursul vieţii îl trăieşti,
N-ai vreme să te plictiseşti,
Curge leneş în etape,
Care n-ai dori să-ţi scape.

Pruncia te cimentează,
Prin construcţia de bază,
Faza-i lină, curgătoare,
Te-învaţă să ai răbdare.

Tinereţea-i cizelare,
Şlefuind prin educare,
Privind spre cei mai înţelepţi,
Vrei comportarea să-ţi îndrepţi.

Matur eşti prin finisare,
Ajuns înţelept cu stare,
Numai lenea, eschivarea,
Îţi pot deforma valoarea.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop din Aspiraţii subtile (2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Atât m-am plictisit în viaţa asta,
C-aş vrea s-adorm de-atâta plictiseală,
M-aş duce-n Iad ca să cunosc năpasta,
Apoi în Rai, aşa... de fandoseală!

Dar somnul să-mi fie visare clară,
În Iad doar să privesc împricinaţii,
Să văd stârpiţi, pentru întâia oară,
Slugoii dovediţi drept inculpaţii.

În trei decenii au sfidat poporul
Cum n-au făcut-o-naintaşii noştri,
Iar lui Satan să-i dau, cu drag, onorul,
Plocon-zălog, minciuna ăstor monştri.

În Rai, dacă mă duc, să nu am treabă,
Mă plimb prin locurile cu verdeaţă,
Durere, întristare, suspin, grabă
Să nu existe, cum erau în viaţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea urlă în hăţuri de sânge

Pentru carnea de om sfârtecată
Asfaltul şi macadamul latră,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Lacrimi îngheaţă, ochiul se stinge.

Aripa morţii atârnă-n neştire
În firave statui albind de uimire,
Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă.

Aleargă pe-ascuns hainul, atacă
Prin propria-i făptură şi pleacă
Fără iertare, fără omenie, oricând
Cu sufletul negru în cuib de pământ.

Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Pacea renaşte, pacea învinge!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea!...

Ţara mea de mine scrisă
Şi de tine şi de alţii,
Nu a fost deloc omisă
Şi în sila şi cu-ovaţii;
Ţara mea cu bune, rele,
Ea rămâne ţara mea,
Cu cârmacii e mai "grele"
Şi cu "boala" de manea!...
Ţara mea este chiar miezul
Europei erudite,
Am lăsat în spate crezul
Manualelor prostite...
Ţara mea este o artă
Iar eu, arta o iubesc,
Nu mă duc la alţii-n poartă
Pentru-o pâine să cerşesc;
Ţara mea e lăudată
Şi în stânga şi în dreapta,
Dar nu se mai vede-odată
Să dea mâna şi cu fapta...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Noastră!

Cea mai titrată şi cunoscută echipă românească,
Este Steaua Bucureşti campioana noastră.
Clubul, culorile, stema şi spiritul naţionalist;
Ea este echipa de suflet a oricărui stelist.

În competiţiile interne avem cele mai multe titluri şi cupe,
Iar în cele internaţionale cele mai multe calificări în grupe.
Suntem echipa care în europa a făcut furori,
În data de 7 mai 1986 am ridicat trofeul de campioni.

Un sânge roş-albastru ne curge prin vene,
O bucurie imensă ni se transmite prin gene.
Un zâmbet ce exprimă fericirea noastră,
O singură inimă pentru suflarea roş-albastră.

O echipă frumoasă care va dăinui în veci,
Un sentiment pe care nu ai cum să-l ştergi.
O viaţă alături de Steaua, echipa noastră!
Un spirit stelist ce mereu va avea casă.

poezie de Ovidiu Kerekes (7 mai 2015)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!