Franţa şi viaţă

Roosevelt

Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi –
Şi i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franţa!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut –
Ar fi murit poate,
Deşi generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel şi-a găsit şi el sfârşitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat şi impus
Trăiesc şi prosperă,
Acum nestingherite de existenţa lui.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Franţei

Lacrimile Franţei

Demnitari de rang se-adună
În Franţa aniversată,
Să serbeze împreună,
Viaţa-n lumea democrată.

Soldaţi în marş defilează
La celebrul eveniment,
Când ţara aniversează
Trecut glorios în prezent.

La festivităţi din Nisa
Intră camionul morţii,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorţii.

Cei veniţi la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Îşi pierd viaţa-n ambuscadă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Russian Sonia

Eu, născută în Weimar
Dintr-o mamă franţuzoaică
Şi un tată german, un foarte învăţat profesor,
Orfană de la paisprezece ani,
Am devenit dansatoare, cunoscută ca rusoaica Sonia
Pe toate bulevardele Parisului,
Amanta în tinereţe a diversi duci şi conţi,
Iar mai târziu a artiştilor săraci şi a poeţilor.
La patruzeci de ani, passé, venind spre New York
Am întâlnit pe navă pe bătrânul Patrick Hummer,
Robust, cu faţa roşie, deşi trecuse de şaizeci de ani,
Care se întorcea din Germania, de la Hamburg,
Unde vânduse un caric de vite.
El m-a adus la Spoon River şi am trăit aici amândoi
Douăzeci de ani – toţi credeau ca suntem căsătoriţi.
Stejarul de lângă mine este locul favorit de hârjoană
Al gaiţelor albastre care se ceartă, se ceartă toată ziua.
Şi de ce nu? Mâna de praf care sunt acum râde
Gândindu-se la chestia plină de umor care este viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul

... ritmul ce pare a fi
cam saccadé în franceză
e mi fa sol-ul la si
pus pe hărţii-antiteză
e numai ceea ce pot
rupe cu dintîi din viaţă
soi de venin-antidot
simplu legate cu aţă
rânduri ce strigă mereu
hăul ce groaznic mai doare
şi alter ego-ul meu
ce ba se naşte ba moare
ultima şansă de-a fi
altul decât voi să fiu
omul ce nu va muri
nici zgribulit în sicriu
ritmul ce pare a fi
roi de cuvinte în zbor
e mi fa sol-ul la si
muzicii mele de dor

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (19 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta-i tema

Aceasta-i tema noastră la română,
Cum poate omul, de spinare frânt,
Să-şi fie, însuşi, rob la îndemână
Şi cum să-şi piardă urma pe pământ.

Aceasta-i tema noastră la citire,
Să scriem nu, să se citească da,
Şi cum plămânu-nvaţă să respire,
Nu aer, ci un fel de mucava.

Aceasta-i tema noastră la franceză,
Să fim consideraţi nişte ţigani,
Când fraţii noştri urcă în viteză.
La noi, pe umeri, de atâţia ani.

Aceasta-i tema noastră la uitare,
Să ştergem de pe banda minţii tot
Şi ce ne bucură şi ce ne doare,
Să fim un neam aproape idiot.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Proust

Caută-mă, viaţă, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul şi celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...

Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieşit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluţiei franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranţe în braţe,
La fel ca românii, în ‘89, la Bucureşti,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...

Caută-mă, viaţă, în viaţa mea
Găseşte-mă şi vezi ce poţi alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiu de admiraţie

ador să cred în visele care nu dor
care îmi aduc în suflet universul
în care-mi cresc măreţe aripi de condor
mări şi munţi să străbat cu demersul.

Riviera Franceză e-o amintire vie
în care-am strâns splendori magistrale
unde-am descoperit magică geografie
cu oameni şi tradiţii ancestrale.

ador să mă încred în dragostea mea
îmi pun toată nădejdea în puterea ei
în nopţi de opal mi-aduce liniştea
în caleaşca vieţii să-i urmez pe zei.

de poeţi mă apropie fanteziile vremii
magicieni de cuvinte- ei sunt boemii.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Franţuzoaica mea

Cât de frumoasă eşti, "Madame"!
Te văd "souvent" cum stai la geam;
Eu pe trotuar, în casă tu,
Şi-aş vrea să-ţi spun, "Je t'aime beaucoup!"
Mă tot îndemn, dar n-am curaj,
Iar vremea trece, "C'est dommage!"
Dar într-o zi ţi-am zis aşa:
"Bonjour, madame, comment ça va?"
Tu m-ai privit, ai râs puţin,
Apoi te-ai dus "dans la cuisine".
"Malhereusement" m-ai ignorat
Şi-n altă zi am încercat,
Dar m-ai respins din nou făţiş,
Aşa-i în viaţă, "Je m'en fiche!",
Dar vreau să ştii că "pour toujours"
Tu vei rămâne "mon amour".

poezie de Octavian Cocoş (22 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum bun, România

Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Şi România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveţia cam relaxaţi,
În a doua repriză, intimidaţi.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Şi cu Albania, din păcate,
Meciul pe viaţă şi pe moarte,
L-am pierdut foarte ruşinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s şocaţi, uimiţi,
Noi ne credeam favoriţi.
După ani şi ani de aşteptare
Venise o şansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!