Poezii despre Gavril și viață
poezii despre Gavril și viață.
Marquez
plouă ribonucleic
se varsă culorile din floră
genetic ne înghit
în subteranul din noi
se adună biologia unei lumi
forfotă subsidiară
curenții mizeriei unei vieți
ne centrifughează
e lesne să dezbini
când ideile clocotesc
și nu te-alegi decât cu aburii
e vreme să citești
despre târfele lui Gabriel Garcia
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, iată, îngerul Gabriel
Refren:
Și, iată, îngerul Gabriel,
Fecioarei sfinte i-a apărut:
"Vei naște un prunc mântuitor
Și-i vei da numele Isus."
Totul e darul lui Dumnezeu,
Și îi voi sluji toată viața.
Facă-se numai voia lui,
Nesfârșită e dragostea sa.
Și Dumnezeu s-a făcut copil,
Fecioara mamă i-a dat un trup,
A cunoscut cu noi viața grea,
Bucuria și moartea.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața de apoi
Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucățică de viață, m-aș îmbrăca foarte modest,
m-aș întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci și sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez
apoi,
am început o altă viață,
(rezultatul unei decizii ferme și unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudității mele cu natura,
astfel,
m-am descătușat de veșminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorință
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,
[...] Citește tot
poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blitz
(pentru Ion Gabriel D.)
acolo mergea el cel mai des
unde pietrele de pe inimă
se-amestecau prea ușor cu pietrele muntelui.
de-aceea, ori inima-i rătăcea prin locuri sălbatice,
ori muntele se lupta să-i iasă din piept.
totuși, acest prieten nu uita niciodată
să-și rostească viața
ca și cum ar fi scris scrisori lui Dumnezeu.
e-adevărat, uneori agăța totul
de-un semn de-ntrebare,
alteori se-ntreba de mai poate spune Da
cel ce de mii de ori a spus Nu.
e-adevărat, deseori ne trântea în față
icoana unui hoinar,
însă de tot atâtea ori și-a risipit
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soră cu mahmureala
Intri uneori într-o stare din aceea soră cu mahmureala
cu toate că ție îți place să bei numai pagini din Goethe
și îți aduci aminte de singurul tău prieten, de Gabriel
cum s-a împacientat el atunci când s-a despărțit de pântec
și i-ai prezentat carnea cu toate cutumele ei
sau cum a renăscut el atunci când a descoperit poezia autentică
pe care cu toții o caută
arhivată în palmele brăzdate de încercări ale bunicilor săi.
Cum striga el în ziua aceea din toate moleculele
de îi simțeai intensitatea vorbelor până pe măduva spinării:
Există unde care continuă mult după ce noi devenim tăcere.
Există ceva dincolo de orice suprafață!
Există, există, există....
Începi să vezi totul cu un binoclu cand te cuprinde starea aceasta
și nu înțelegi de ce alți oameni spun că Gabriel suferă de depresie și de ce îi ocolesc pragul
când el nu face altceva decât să picteze în cuvinte tavanele unor biserici imaginare
și ți se face dor de acela care erai când locuiai în aceeași umbră cu el.
Cum vorbea el cu acela răstignit pe cruce prin toate tăcerile.
Cum vedea el în orice angoasă o auroră boreală.
Cum credea el că tot ceea ce este măsurabil este confecționat din confetii.
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul IX
Apoi, Clemențo, lămurit când fui
de Carlo-al tău și-mi spuse cum dușmanii
aveau să-și bată joc de-urmașii lui,
mi-a zis: "Dar taci, și las' să curgă anii!
Atât mai pot să-ți spui ce-o fi nainte:
că just amar urma-vă-va pierzanii."
Apoi viaț-acelei flăcări sfinte
s-a-ntors spre soarele care-o străbate
ca și spre-un bun de-odihn-a orice minte.
Făpturi împii și suflete-nșelate,
vai, cum vă-ntoarceți voi de-asemeni bine,
cu ochi țintiți mereu spre vanitate!
Și iat-alt foc spre noi văzui că vine
din sfera lor și claru-i foc de-afară
vădea dorința-i de-a vorbi cu mine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Gavril și viață, adresa este: