Germania şi război

Sora lui Richard Parker

Sora lui Richard Parker, Doamne Isuse Hristoase,
E o Fiară printre oameni.

Sub aura compasiunii,
Ascunsă-n uniforma unei surori,
Ea ucide în patul lor soldaţii răniţi –
O hienă în infirmierie.
Vulpe la vânătoare, ea va urmări
Şi va transforma pe germanii fără apărare-n cadavre.

Iart-o, Doamne, Arată-Ţi Mila. E o Fiară,
Deşi nicio Fiară diavolească n-a fost vreodată atât de infamă.
În Iad e cunoscută cu numele de Jane:
Doamne, fă-o asemeni Îngerilor.

* *În octombrie, 1914, trupele germane ocupând Anvers-ul au capturat un soldat britanic şi au publicat o scrisoare primită de acesta de la sora lui. Încheierea acestei scrisori a fost folosită de propaganda de război germană pentru a insinua manipulator că infirmierele britanice ucideau prizonierii de război răniţi:"Aş fi vrut să fiu alături de tine. Mi-ar fi plăcut să fiu o infirmieră, aşa aş fi putut sigur ucide unul sau doi nemţi." Efectul emoţional a fost enorm.
Poezia lui Hauptmann, "Sora lui Richard Parker", fiind dovada literară a acestui fapt.

poezie de Gerhart Hauptmann - laureat al Premiului Nobel pen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abatorul

german e gata gata să în
ghită muncitorul român eva
dat
din carantină direct în abatorul
cinci şi mitruţ din copălău
e billy pilgrim - nu e al doilea
război mondial e germania
secolului 21 - kurt vonnegut jr
a lăsat cruciada copiilor
realitatea abatorului îl lasă
la mun
că
pe mitruţ dănuţ şi alţi bărbaţi
(?!) 12 ore zilnic şapte zile din şapte
poţi să scrii experienţa abatorului german
dacă scapi viu
sau
dacă scapi de malaxorul lui
billy pilgrim îl con
duce de mână pe mitruţ la ieşirea

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barca neacoperită

"Când războiul se va sfârşi (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăşi, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare) –
Domnul ştie cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"

"Unii, când ultimul pariu şi ultima bătălie-s câştigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un ţoi cu foştii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să ştie şi priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."

"Când minele-s pescuite şi navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o şi-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeţii-s amintire doar."

Când pacea revine şi tratatele-s semnate, iar comerţu-i pe cai mari,
Mulţi vor da mâna cu neamţul, uitând de sângele curs atâţia ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfinţită,
Domnul ştie ce simţi când îţi moare prietenul în barca neacoperită..."

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Iată, încă o ţară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moştenitoarea şi-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forţa Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menţinând naţiile-n spaţiul circumscris

Dreptului şi frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreaţă Romă, pe victima multor necazuri şi probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.

O, Neam Latin! Datoria noastră sporeşte zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiţiei pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!

Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ţi, oricum, întreg rămâne!

[...] Citeşte tot

poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răspuns colocvial: Oricărui băiat care vinde ziare

Dacă-l aştepţi la uşa teatrului pe Iago c-o piatră-n mână
Înseamnă că nu te-ai prins care-i morala piesei.
El va cina la noapte cu Othello şi cu nevasta-acestuia.
Se vor simţi grozav tustrei, ciripind voioşi în jurul mesei.

Dar lucrurile-n care crede Iago trebuie-n ţărână îngropate:
Minciuna şi suspiciunea, conspiraţia, cum şi gândul ce desfrână.
Iar eu nu-l urăsc pe Kaizer* – sper că puteţi pricepe asta –
Însă alung toate lucrurile-n care crede c-un pietroi în mână.

* E vorba de Wilhelm al II-lea, ultimul împărat al Germaniei şi rege al Prusiei de la 1888 la 1918.
Poezia a fost scrisă în timpul primului război mondial.

poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipajul U–boot-ului

Vai de flăcăii blonzi care pe mările fremătătoare
Pândesc prada-n ambuscade – autentici vânători –
Aromind aşteptarea cu conversaţii duioase, fermecătoare,
Despre nişte căsuţe albe înecate-n valuri de flori

Undeva pe lângă Rin! Nava comercială-i tot mai aproape;
Fulgerător, torpila lor o loveşte, precis, sub linia de plutire;
Marea şi victimele gem laolaltă, curg aceleaşi lacrimi sărate;
Războinicii înalţă unui zeu german, păgân, ode de cinstire.

Pentru că ei preferă o moarte brutală şi hidoasă, sufocantă,
În bezna adâncurilor mării, prinşi în propria capcană,
Unei vieţi în care cauza pentru care luptă va fi judecată
De generaţia viitoare – flagelul provocat de mândria vană

Care promite lumina Zilei, dar oferă penumbra morţii, Noaptea;
Unei vieţi în care-şi vor detesta patria, un nume-atât de sfânt,
Şi de măreţ, atât de blamabil, patrie care le-a trădat loialitatea
Cerându-le să comită cele mai abominabile crime de pe pământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Katharine Lee Bates, 1859-1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru România

Carabinele Trupelor de Acoperire
Prin ploaie clănţănesc temerar,
Retrăgându-se, retrăgându-se
Pentru a opune rezistenţă iar –
Carabinele Trupelor de Acoperire
Vor muri oare-n zadar?

Carabinele Trupelor de Acoperire
În frig şi în ploaie;
Carabinele Trupelor de Acoperire,
Nu vă temeţi – ieşim la bătaie!
Carabinele Trupelor de Acoperire
Vor fi curând în Avanposturi, la bătaie.

* Poezia face referire la retragerea trupelor României în Primul Război Mondial spre Moldova, pentru a reveni apoi şi a elibera toate teritoriile româneşti de sub ocupaţia germană.
*Lawson a fost primul scriitor australian pentru care s-au organizat funeralii naţionale.

poezie de Henry Lawson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescadorul de la Lowestoft

În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ţi spun!
Construit pentru negoţul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu ştie pe unde!

Guvernul i-a livrat cărbunele – făr-ai impune ruta –
Şi tunuri cu tragere rapidă la prova şi la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.

Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă şi curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obişnuit să hoinărească, etc.

Secundului – un paracliser din Ţara Galilor cu barbişon de ţap –
Îi plăcea să lupte-n frac şi cu joben pe cap,
Foarte credincios, deşi hoinărea, hoinărea, etc.

Mecanic era un tip de ani cincizeci şi opt2,
Întotdeauna gata să-şi accepte soarta, mort-copt,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la puţin la mai mult

De ieri suntem orăşeni, s-ar părea, oameni de vază,
Dar am fost aduşi aici pentru o banală pază
Cu obiective fixe şi trasee principale,
Pentru primiri, ca în ţară, dresăm procese-verbale.
Ca să facem şi noi ceva şi să nu stăm chiar degeaba,
Pentru că-n realitate, altfel se prezintă treaba.
Nu e nimic de păzit, nu-i nimic de folosit...
Şi de ar fi fost ceva, războiul a irosit.
Ce n-a putut fi cărat, a fost distrus chiar aici
Considerând inamicul că noi suntem inamici,
Că suntem invadatori, ocupanţi, cotropitori
Şi ceea ce e mai rău, şi josnici jefuitori.
Aşa ceva nu e just, ba este chiar duşmănos,
Ne aşteptam şi aveam dreptul să ne primească frumos,
Pentru că suntem aduşi să fim eliberatori,
Pionii unei noi ordini, civilizaţi, reformatori.
De aceea ne şi miră de ce atât de multă ură...
Nemţii poate, nu pot zice, deşi spun că ia, nu fură.
Ciordim şi noi câte ceva, mai mult ce e de mâncare,
Aşa este în război... ce apucă fiecare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare de seară

Intru adânc în noapte
Iar vântul fuge cu mine:
Şi fermecat de raze în şoapte
Simţi ce se luptă cu tine!

O voce moartă, iubită, sunetul
Vorbeşte: săracă-i a inimii tăcere
Uită, uită ce-ţi tulbură sufletul
Viitorul fie-ţi durere!

Comentarii

Textele adunate de Trakl în 1909 conţin un număr extrem de mare de poezii, cu două strofe de câte patru versuri fiecare. Din moment ce Trakl nu intenţionase ca aceste texte să fie publicate, iar forma lor nu mai apare în lucrările ulterioare, acestea pot fi clasificate drept opere mai puţin semnificative ale tânărului poet. Cu toate acestea, "Plimbare de seară" este considerată ca fiind un exemplu succint al poeziilor sale.
Printre altele, textul se distinge prin faptul că aici găsim un indiciu important cu privire la modul în care poate fi înţeles liricul "Tu" la Trakl. Ambele strofe ale poemului de faţă arată o juxtapunere caracteristică: "Eu" şi "Tu".
De ambele dăţi "tu" este vorbitorul însuşi, adresat de o a treia persoană, în prima strofă "vânt", în a doua strofă "o voce moartă". Acest lucru devine explicit prin introducerea celor două puncte anunţând vorbirea directă.
"Cum totul pare a fi atât de bolnav", este versul pe care-l citim în poemul lui Trakl "Primăvară veselă". Aici, în "Plimbare de seară", este vocea unei iubite moarte care îi evocă vorbitorului ("sunetul... care... vorbeşte") un mesaj analogic. Legătura dintre "fie-ţi" şi "durere" găseşte în prima strofă un complement conceptual cu salutul vântului către ego: "Săracă-i a inimii tăcere". Aceasta evocă imaginile ocultismului, în special teosofia bine-cunoscută de Trakl, doctrina "vălului iluziei" existenţei lumeşti (în hinduismul "Maya") şi conceptul creştin de "a deveni", ca un proces dureros de dezvoltare.
Poetul expresionist August Stramm a publicat un poem în 1914 intitulat de asemeni "Plimbare de seară". O referinţă la textul lui Trakl nu se poate recunoaşte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!