Poezii despre Grecia și moarte
poezii despre Grecia și moarte.
Prea bine știm
prea bine știm
că totul a fost
la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic
grecii antici
cunoșteau deja acest adevăr
lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spațiul
cei morți demult ridică ruine
de temple necunoscute încă
și numai moartea ne naște
mereu alții
mereu
poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând 9
Să smulgem fildeșii din Alifantis
Și din Mediterană tot ce a fost Atlantis
Să-l auzim cum cade cum șoimul cel
vânat
Leneș și în cascade, într-un alt fel păcat
Când cântă parcă moare o taină dintr-
un grec
Și tot ce e în mine zare arată a înec
Dar nu-n sărata mare ci în ceva cu mult
mai mare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe
Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupți pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma și Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!
A-i face un bine-omenirii e țelul
Suprem, și nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalță-i deci sus libertății drapelul
Și-n ștreang de nu mori, vei fi uns cavaler!
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi, voi tineri și voi frați
Măi, voi tineri și voi frați,
Până când o să mai stați?
Luați arma și porniți
Să scăpăm bieții părinți,
Pe părinți, pe-ai noștri frați,
De dușmanii de antarți.
"Fă-te grec!", ei ne grăiesc,
Mie-mi vine să pleznesc.
Mai bine toți să murim,
Decât greci să devenim!
Unde oare s-a văzut
Să-ți lași limba din trecut,
Limba noastră minunată,
Dată de mamă și tată?
Tot români, tot avdeleați,
Nu se vor nici greci, nici alți!
folclor aromân
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nivelul anterior
Măi să fie câteodată
soarta iar mi-e amânată
ba de unul ba de altul
mi se duce-n jos înaltul
Numai ăla din mulțime
ar vrea totul pentru mine
și îmi cere din genunchi
capul cică de pe trunchi
Îi privești și-i înțelegi
nu ești unul dintre greci
roman nu poate nici dac
bine-ar fi mereu să tac
Să mor eu auzi măi d(r)ace
cred că unora le-ar place
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi muri definitiv, odată
Eu voi muri definitiv, odată
nu-mi fac iluzii, știu că voi muri,
făptură mea va fi decapitată
de ghilotina clipei într-o zi
Iar trupul meu ca o statuie greacă
turnat în bronz și stele din înalt
prin pietre mari de moară o să treacă
strivit între un veac și celălalt
Și peste locul meu de-ngropăciune
vor răsări civilizații noi
zvon de ospețe dulci o să răsune
Și când le-o fi orgia mai în toi
le voi striga de dincolo de lume:
veți fi ca mine, eu am fost ca voi!
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albaspina
Creștea un stuf de albaspină
Ce înflorea voios la soare,
Umbrind o cruce în ruină
Pe valea Grecii răpitoare!
În drum, trăsura ni s-oprise,
Ș-apropiindu-ne de cruce,
Din florile ce-mbobocise
Și ce aveau să se usuce,
Rupsei o ramură-nflorită,
Și cugetai, că drept în groapă,
Speranța de om nedespărțită
Cu omu-odată nu se-ngroapă,
Că de-nsoțește albaspină
Pe om, și-n moarte cu constanță,
Emblema ei de farmec plină
Nu strigă celor vii: "Speranță?"...
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Poezii (1882)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kavafis
1.
Pierdut la marginea lumii grecești,
Ca un scut antic.
Inscripție din care puține litere
Se mai pot citi
Și nu spun decât niște nume vechi.
Parcă și-ar fi copiat poeziile
De pe pietre funerare. Pentru fiecare din ele
A săpat adânc în pupila civilizației grecești.
2.
144 poeme: cimitir - pentru un trup de efeb,
Putrezind în plăcerile interzise ale Alexandriei.
3.
Sufletul poetului spânzură peste fiecare
Inscripție lapidară
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narcisa
Narcis din mitologia greacă
De o frumusețe rară
Nu iubește nicio nimfă
Numai umbra lui fugară
Echo se îndrăgostește
Dar rămâne în ecou
Narcis apa o privește
Și sărută chipul său.
Dar acolo unde moare
Nimfe plâng, dispar în ploi
Și pe mal răsare floare
O narcisă din trifoi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carte poștală 1
Sus, lângă Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt și ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Și nu există Sud.
Brașovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Și orgi dogite-n gât.
Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Și-aș vrea să plec, nu pot să trec,
Și te aștept în van.
N-am să revin, n-ai să revii:
Munți mici, munți mici și triști...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exiști.
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Grecia și moarte, adresa este: